stiu sigur ca am uitat ceva. aseara am incercat sa ajung cat de devreme acasa ca sa fac cele 2 bagaje - pentru deplasare cu munca si pentru deplasare cu distractia (dat fiind ca, vineri, intre finalul muncii si inceputul distractiei este cam o ora a fost nevoie de un pic de planning ahead). am impartit patul in doua, dupa modelul hanoracul in dreapta si camasa in stanga si am continuat sa adaug itemi, amuzandu-ma privind contrastele:
sosete flausate vs. ciorapi negrii 50 den (pt. ca am o vanataie de copil-in-vacanta-la-tara-la-bunici in genunchi); bocanci vs. balerini; geaca verde vs. paltonas de domnisoara; board vs. laptop etc. Totul ambalat in: rucsac munte vs. geanta de voiaj.
mica paranteza: asa as vrea sa fie toate saptamanile - sa am parte de ce-i mai bun din fiecare!!!
Mi-am dat seama ca e usor masochist sa iti impachetezi boardul si manusile cand inca mai ai 3 zile de munca - creierul e fantastic, ca un cutu care te vede ca iei lesa din cui si incepe sa sara, cand tu doar o duci la curatat si pe el o sa-l scoti in parc de abia peste cateva ore.
Am sunat la aeroport la Cluj si se pare ca au probleme cu aterizarile si decolarile :(( in conditiile in care si o jumatate de ora de intarziere la intoarcere imi nenoroceste weekendul. Si tata imi explica cum exagerez si ca iarna de abia vine si ma obosesc aiurea acum venind de pe drum de patru ore cu masina si avion ca sa ma urc in masina si sa conduc inca vreo trei. Uf!
Dar am deja feeling-ul de weekend. Mie imi plac foarte mult deplasarile astea, de fapt. Ma plang de ele pentru ca n-am chef de drum (am ajus rasfatata cu masina si nu-mi mai place sa merg altfel decat la volan - ma plictisesc daca nu trebuie sa fiu atenta si la condus) dar cu exceptia acestu 'mic detaliu' sunt exact cum vreau. Munca scurta dar foarte intensa - si in mod special de data asta, una din activitatile mele preferate ever. Cand ma intorc la birou, desi n-am fost in vacanta, faptul ca nu am stat la birou imi da chef si energie.
Concluzie: practic, astazi la 9pm intru in weekend. De aici si freamatul si futurasii din stomac.
6 comments:
Am asteptat o ora si ceva aseara in aeroportul din cluj. de data asta nu am mai fugit decat pe o plaja din creta cu un bunic plin de viata croit dupa inima lui panait istrati..
si am ajuns aseara intr-un bucuresti ca un sat, invaluit in ceata, patriarhal, haituit de cate un latrat.
mie mi-au dat 30 de minute de soare in aer si am uitat de planurile de haituire pe care mi le facusem.
tot timpul uit ca e soare deasupra norilor si am bucuria redescoperirii rotii de fiecare data cand ne ridicam :)
cat despre contrapunctul tau, nu asta era, pana la urma, si teoria, asumata, a bunicului despre viata? :) (partea asta cu asumarea is a bitch, nu-i asa?)
si da si nu... mai ales nu. :) pentru ca plecarea mea era inchipuita, imaginara, nerealizata pana la urma. eram un mic omuletz nemancat, cu o bere in fatza ce din cand in cand incepea sa simta briza si soarele mediteranei.. el e acolo insa si danseaza...
ca intotdeauna.... :)
cred ca eu nu imi "asumasem" cum spui tu, tehnica contrapunctului. de fapt nu stiam ca fac asta..
revenind si judecand iar ideea, cred ca ramane valabila o parte din ea.zorba-istrati este actiune, este vesnica neliniste, este redescoperirea lucrurilor simple in fiecare clipa, mirarea initiala a copilului in fata naturii, metafizica salbaticului.
oricat de frumos ar parea satu invaluit in ceata si miros de iarna si lemne arse, nu se potriveste. si nici macar mai tarziu. pentru ca el renaste si intinereste parca a face in ciuda timpului...el trebuie sa umble , sa tzipe, sa planga, sa danseze ca sa inteleaga.
am proiectat dragul meu pentru simetria procedeului asupra povestii tale. nu e nevoie de explicatii :)
fundatia matematica, oricat as iubi ambiguitatea si flexibilitatea granitelor de sens, determina cateodata o cautare nejustificata a liniilor, simetriilor si a lui 'egal cu' ..... chiar si atunci cand nu este nevoie. :)
Post a Comment