Cum să fie troiene peste troiene pe valea prahovei şi eu să nu pot pleca din Bucureşti?!
Acesta este momentul ăla despre care am fost avertizată că ori ai timp dar n-ai bani ori . . . . n-ai nici timp nici bani dar ai cizme foarte frumoase de la Sugar.

Vorba mamei, când am sunat-o luni să-i spun că la efortul depus să mă aducă pe lume ar fi păcat să mor de foame acum, să-mi dea şi mie 10 lei de ţigări şi parizer: "Bwahahahaha!"

Hai, încă un pic . . .

Am reuşit ca din cauza panicii legate de împuţinarea văzând cu ochii a zilelor rămase până trebuie să fie totul gata că se încuie firma să nu mai simt entuziasmul. Că nu am de săpat în mină până pe 20 ci de pus pe picioare/încheiat/ dat drumul unor proiecte foarte mişto.

Ia gata! Entuziasmul să poftească în faţă!