de urmărit

De mult nu am mai urmărit atât de activ o poveste de pe net.

Pe 29 octombrie, Chris Anderson, redactor şef la Wired Magazine şi blogger activ a publicat o listă de vreo 200 de adrese de mail ale unor PRişti care îi umpleau în mod regulat inboxul cu pitchuri/ comunicate/ informări irelevante - adrese şi de pe la Weber Shandwick şi Edelman deci nu vorbim de liga mică.

Nu comentez gestul. Adevărul este undeva la mijloc. E dreptul omului şi blogul lui dar omul e acolo şi în calitatea lui profesională şi a pus paie pe foc într-un conflict care după părerea mea nu ar trebui să existe. Pe de altă parte, mere proaste sunt peste tot şi trebuie cineva să le mai ia de pe masă şi să le dea la porci. Şi este extrem de enervant să apeşi butonul de delete de 1000 de ori pe zi.

Uşor publicity stunt! Sunt convinsă că se aştepta la reacţii puternice şi că nu i-au picat deloc prost mailurile de la oamenii din listă cu cereri de scuze şi promisiuni că vor fi cuminţi ;) iar el ca un senior drept nu i-a scos de pe listă dar a zis că este deschis la a-i ierta dacă îşi revin.

Asta mă enervează îngrozitor. Ameninarea cu 'nu mai intri la mine în pagină' în faţa ameninţării cu 'nu mai ajungi în viaţa ta să vorbeşti cu CEOul'. Şi nimeni niciodată nu vorbeşte de relaţiile alea bune şi extrem de win-win.

Avem obiceiul prost să povestim numai mizeriile. Fie că e vorba de tanti de la nonstop care ne vinde ţigări mestecând gumă şi vorbind la telefon până la funizorii/ clienţii/ partenerii care îţi cer ţie să-ţi dai brief sau vor totul se trezesc în ultimul moment că vor ce tu le oferi de 5 zile. Am peste 50 de posturi cu experienţe nasoale de customer care sau business şi cred că nici unul dedicat unei experienţe bune.

Mă rog. Ce voiam de fapt să spun este că cele aproape 400 de comentarii sunt de citit.

Şi restul ecourilor. Începând de la agenţiile de PR care nu aveau adrese pe listă şi au început imediat campania de promovare către clienţii rivalelor cu 'noi nu suntem pe listă, treceţi la noi'. Şi au început să se înjure prin mailuri.

All in all, cred că şi reacţiile astea la cald fac bine până la urmă la construirea armoniei - cot la cot cu congresele şi conferinţele pe tema 'how to bridge the gap'. Mai ies nişte chestii nu atât de plăcute la iveală şi e bine că ies la iveală. Versus puncte de vedere etern cenzurate de profesionalism.