Nu ştiu de ce n-am mai venit la mare atâta vreme. Mă gândeam la un moment dat că am avut nevoie de 3 ani ca să mă obişnuiesc cu vama altfel decât până atunci. Şi nu vorbesc aici de eterna discuţie cu 'vai de mine, ce s-a stricat vama veche' - mi-e scârbă deja de aia.

Nu, vorbesc de cum de când am venit prima oară aici, acum 7 veri, m-am angajat spontan în MASH şi am rămas toată vara. Şi de atunci până m-am angajat spontan în Bucureşti prima oară . . . am stat toate verile în stăteam în sarong pe malul mării.

Pusă atunci, pentru prima oară, în situaţia de a veni în weekend, cu maşina, în aglomeraţie, de a-mi căuta cazare, de a plăti pentru băutură (?!) şi mâncare etc . . . a fost foarte ciudat. Am ales atunci să nu mai vin. Mi-a fost mai comod. Credeam sincer să nu am cum să 'îmi iau' starea şi senzaţie pe care le doream în 2 zile trăite pe fugă în weekend.

Ei bine, nu aveţi idee cât de ciudat este să scriu acum de pe terasă, cu marea lângă şi cu starea aia. Aia pe care de trei ani am evitat-o. Aia de n-am avut încredere în mine şi în oamenii din jurul meu că aş putea-o avea şi fără viza de flotant de la comuna Limanu.

Nu e nevoie de viză de flotant. E acolo şi va fi acolo. Exact aşa cum Barcelona îmi dă starea pe care o caut şi după care mă duc, chit că nu o să mai stau niciodata nici măcat 2 luni legate acolo.

E bine. E foarte, foarte bine.
Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră ;)

de sub stuf

Vai, vai, vai! Mâine plec la mare. După 3 ani de lipsă de chef şi o încercare nereuşită acum o lună.

Vai, vai, vai! Mă simt de parcă aş pleca în concediu. Am aceeaşi doză de entuziasm şi fluturaşi de plecare lungă şi către nou . . . când vorbim de un weekend în vama veche. Mai scurt şi vechi nu există :)

retroactiv

Trei chestii de spus de weekendul trecut şi drumul spre şi de la Braşov:

1. La 10 seara, în maşină, în haos pe centura Ploieştiului stând în coloană şi în căldură . . . ce credeţi că mi-a venit în minte? M-am surpins gândindu-mă la evenimentul eco-friendly de joia trecută. Că ar fi bine să nu dau drumul la aer condiţionat ci să deschid geamul (la 10 seara e mai bine cu A/C dar e decent şi fără) şi să opresc motorul cât stau în coloană. Dacă m-ai fi întrebat aş fi zis că it did not make a difference mai departe de faptul că am aflat nişte lucruri despre maşină. Uite că a făcut totuşi . .

2. Am plecat duminică din Poiană mai devreme ca să nu prind aglomeraţia şi am avut un drum divin până la Bucureşti. Obişnuită fiind de când am carnet să am maşina plină, în acele rare situaţii în care sunt singură şi trebuie să mă concentrez pe altceva în afară de condus, merge Arabela ca vântul şi ca gândul. Vai cât îmi place să o conduc aşa. Am venit cel mai sportiv din lume până acasă. Şi tot tronsonul Poiana Bv. - Râşnov era gol gol gol :D. Super tare! Vorbeam ieri cu cineva, cred ca mă înscriu la cursuri de pilotaj.

3. După trei zile de stat la aer în platou în Poiană, urcat în maşina şi A/C până la Bucureşti . . . nu exagerez, era să leşin când am deschis portiera în faţa blocului. Am simţit că îmi ard instant nările şi gâtul. Oribil.

Toyota Prius

Nu ştiu încă dacă mi-aş lua acum un Prius dacă aş avea 25.000 de euro de dat pe o maşină. Dar în câţiva ani, când bugetul pentru transport va fi altul, aş alege Prius anyday în faţa celorlalte maşini la acelaşi preţ. Mie îmi place maşina să fie maşină, nu jucărie sau simbol agresiv de status social. Şi când voi vrea jucărie, o să-mi iau motor.

Fusei ieri la un meeting de bloggeri organizat de Cristi Manafu şi cei de la Toyota pe tema maşinilor hibride, cu Prius-ul în plim plan.


Ce a fost foarte tare:
Conceptul închegat şi dus până în detalii. Pare atât de uşor să alegi o idee şi să ţi-o păstrezi ca fir roşu în fiecare detaliu de organizare . . . ei bine, de cele mai multe ori nu e aşa, ieri a fost! Chapeau!

Mi-a rafinat nişte issues pe care mi le pusesem şi eu înainte. Eu în general conduc foarte economic, mi-a plăcut că am găsit multe din lucrurile pe care le fac deja pe lista de tips on how to drive eco-friendly şi că am aflat şi câteva noi.
În continuare sunt sceptică în legătură cu oprirea motorului la stop sau când ai de staţionat mai mult de 30 de secunde. O să caut mai multe informaţii pe tema asta.

Au fost foarte deschişi cei de la Toyota. Mi-a plăcut că nu a fost o prezentare 'noi suntem cei mai tari, cumpăraţi toyota etc.'. Chiar dacă evenimentul în nucleul lui e unul de promovare a Priusului, nu m-am simţit agresată în nici un moment.

Discuţia a prins. A fost debate la scenă deschisă. Între oameni pasionaţi de maşini şi oameni pasionaţi de mediu publicul a fost foarte bine ales.


Ce nu a fost foarte tare
La ei: Nu ai cum să nu ştii să răpunzi la întrebarea 'care este publicul tău?'. Nu ai cum. Ai decis să intri pe piaţă cu modelul ăsta în urma unor studii, te-ai bazat pe nişte cifre etc. Ori e numai mişcare de imagine - ai vrut să aduci eco-friendliness-ul Toyota şi în România - ori e şi imagine şi business. În clipa în care este şi numai 0.5% business nu ai cum să nu ştii care este targetul tău. Chiar dacă vrei să vinzi 90 de maşini, nu 1000.

La noi: Au fost câteva întrebări şi sugestii din categoria 'ce tare ar fi să faceţi aşa' care nu prea ţineau cont de faptul că Toyota e o companie care există ca să facă bani. O companie care face investiţii în mediu, o companie mai drăguţă şi eco-friendly decât altele, dar rămâne o companie care există ca să facă bani. O companie cu resurse de timp, oameni, buget care nu au cum să fie nelimitate.
Sunt miliarde de idei bune pe lumea asta, aproape întotdeauna un eveniment sau o campanie ar putea fi făcută mai mare, mai bine, mai agresiv etc., dar problema resurselor există întotdeauna şi chiar dacă ele sunt flexibile în funcţie de gradul de creativitata şi orginalitate a propunerii . . . nu se dublează sau tripleaza atât de uşor.


Cred că întâlnirea de ieri a fost un pas bun către a comunica Priusul în condiţiile de piaţă şi buget pe care au lăsat să se înţeleagă că le au. Ceea ce e mişto este că nu au mentalitatea de genul 'auto se comunică pe tv si outdoor, nu avem bani de tv si outdoor pentru Prius deci auoleo! nu putem face nimic'.

În ceea ce mă priveşte, am aflat cu plăcere citind pagina de wiki a Prius-ului că vărul primar al Arabelei mele (care e TDI la 1.4 faţă de Arabela care e benzină la 1.6) este pe locul 2 la nivel mondial la emisie minimă de Co2 :D.


Cât despre tema întâlnirii - Maşina hibrid, fiţă sau necesitate? - problema a fost pusă din secunda 1 în termeni de trendy-ness. Valoarea de 'la modă' pe care o are nu s-a pus la îndoială nici o secundă. Ceea ce e bine şi realist. Atâta timp cât este o maşină marketată ca fiind pentru planetă iar planeta este unul dintre cele mai 'la modă' subiecte secolul ăsta . . e o necesitate pentru că e pentru planetă şi o fiţă din acelaşi motiv.

În cele din urmă . . . un mare Kudos! oamenilor care apără planetă pentru că au reuşit să facă o modă dintr-o necesitate. Gândiţi-vă că şi spălatul pe dinţi era în aceeaşi situaţie acum 400 de ani ;). Le doresc mainilor hibrid aceeaşi soartă.

încă o părere personală

Tot despre fotbal . . . că e atât de 'peste tot' zilele astea că nu poţi să nu te loveşti de el.

Am auzit zilele astea că 'naţională nu luptă până la capăt' de cel puţin 100 de ori.

Marţi, la meciul cu Olanda, după am doilea gol, cu 10 minute înainte de finalul meciului, 60% din oamenii din piaţa Revoluţiei unde eram eu, s-au ridicat şi au plecat.

Chit că şansele de a da 3 goluri în 10 minute sunt aproape 0, e fix acel 'să arunce primul cu piatră cel fără de păcat'. Într-o relaţie nu poţi să-l iubeşti pe celălalt când e frumos şi deştept şi îl renegi şi faci troacă de porci când îţi înşeală aşteptările (fără intenţie sau rea voinţă).

Nu ai dreptul să reproşezi 'predarea armelor înainte de final' când şi tu faci acelaşi lucru.

părerea mea

Nu e ok să apară astăzi, 18 iunie, articol în care diverse persoane îşi dau cu părerea 'dacă România se califică în sferturi la Euro atunci . . .'. Oricât de greu ar fi fost să ajungi la oamenii ăia sau să pui cap la cap articolul - poţi să scoţi frazele care vorbesc la viitor şi să laşi numai părerile despre implicaţiile calificării şi participării României la Euro, despre ce spune despre noi faptul că au fost 10.000 de români pe stadion la meciul cu Olanda .... sau orice altceva . . odată ce vezi că articolul tău nu se mai potriveşte cu realitatea.

Nu e ok să aud astăzi, 18 iunie, la radio, o reclamă cu FHM care mă îndeamnă să cumpăr revista cu fularul de microbist şi să strig 'Hai România!' ca un adevărat suporter. Efectul este invers. Şi dacă revista poate nu o pot scoate de pe tarabe, pot să scoată spoturile de la radio.

Nu e ok să fie încă 'sus' bannere electorale. Mai ales atunci când sunt cu învinşii. E penibil să-i vezi zâmbind încrezător sub un slogan pompos când tu ştii că ei au pierdut. E patetic.

De multe ori mă întreb de ce anumite OOH-uri de promoţie de primăvară - clară şi targetată, cu preţ şi perioadă de valabilitate şi detalii - sunt 'sus' şi toamna sau iarna. Nu au bani să facă unele dedicate doar pt imagine şi brand aşa că le lasă pe alea?! Really? Iar, jenant.

Aşa nu-mi stă în fire să vorbesc despre fotbal . . . dar am rămas mască la meciul turcilor cu cehii de astăzi. Îmi vine să înşiruiesc cuvinte din gama: incredibil, fantastic, de necrezut etc etc. Mă rog, e plin tot spaţiul public de discuţii pe tema meciului, nu o să mă apuc eu să analizez. Dar un mare chapeau domnilor!

Tipul ăsta de competiţii (eu nu particip emoţional decât la finale de Grand Slam şi ocazional handbal) sunt modul în care le înţeleg eu pe alea cu 'bătălia se câştigă în primul rând în capul tău' şi 'orice victorie presupune un învins' (pentru că mi s-a rupt sufletul de reacţia cehilor la fluierul final). Pe bune . . .

Simţeam nevoia să pun undeva senzaţia asta, să îmi aduc aminte de ea.

Oribilă senzaţia de a fi forţată să interacţioneazi cu cineva - indiferent de cât de pur funcţională este relaţia. Mă enervează şi irită şi pur funcţionalul atunci când nu e respect de nici una dintre părţile funcţionale.

Cât despre faptul că un mail acid de la cineva care scrie mailuri acide reuşeşte să mă deprime într-o vineri după-amiază când sunt în drum spre masă mare de prieteni, probat rochii pentru nuntă şi cafele cu patiserie caldă mâine dimineaţă . . . revenind, faptul că reuşeşte să mă deprime şi să steargă amintirea şi senzaţia a 3 săptămâni de productivitate şi entuziasm şi energie . . . . este exclusiv problema mea.

Aşa că . . . să poftească weekendul . . . că mode-ul de 'timpul săptămânii' nu mai funcţionează.

Dragi prieteni,

Care m-aţi lăsat să aberez pe aici cu Lenny care cântă la Bucureşti de ziua mea . . . nu s-a gândit nimeni să specifice că în aceeaşi zi e şi concertul Metallica?

Deeeci . . . dau regatul pe un bilet la Metallica - m-am trezit în al 7lea ceas şi, evident, nu mai sunt bilete :(

Cu respect şi aşteptând cu sufletul la gură un gest altruist şi karma-friendly,

Mărie

De ce insistă oamenii să-mi ofere soluţii la prima mână după 30 de secunde de gândit la o problemă pe care eu o întorc pe toate părţile de luni de zile?

Recunosc, există şansa unei perspective total noi care să rezolve problema în cel mai simplu şi frumos dintre moduri . . . dar numai în basme!!! Grrrr....

looking forward

Se tot întâmplă chestii în oraşul ăsta. Nu îmi aduc aminte să fi fost atâta aglomeraţie de 'lucruri de făcut' în alţi ani. Sau poate nu eram eu atentă. În fine, prea puţin contează. Iar e efervescenţă. Şi asta e clar starea mea preferată.

Aş dori, exact aşa cum toată lumea îmi urează prin octombrie să-mi vină iarna la munte, nu la oraş . . . să le urez şi lor acum să le vină vara la mare nu în Bucureşti. Bucureştiul e perfect acum. E prima primăvară în nu ştiu câţi ani. Şi aici chiar am fost atentă. Îmi aduc aminte perfect cum a fost în ultimii ani.

Exact aşa mă simt: aşteptând entuziast toate cele bune, cu aceeaşi mirare şi nerăbdare pe care le simţeam şi acum 10 ani când aşteptam bileţelul sau nota la teză sau dimineaţa de Crăciun.

poftiţi la bătaie!

In '90, pe 13 iunie, s-a luat bătaie pe bune prin Bucureşti.
În '08, pe 14 iunie, să vedem cât de repede ne sar fulgii.

Să vedem care are perna mai tare! Sau mai moale! Oricum, să vedem ce perne aveţi pe acasă :)
Via Irene.

the little things

Până în ziua de astăzi . . lucrând zilnic cu blogger, facebook, twitter, flickr, google, mii conturi de mail, bitrix, dreamweaver, torrent, analytics . . eu habar nu am cum să-mi pun link în statusul de pe yahoo messenger.

vara nu-i ca iarna

Azi în drum spre casă, recapitulând ce am făcut şi dacă mai am vreun drum de făcut - odată ajunsă acasă, făcut duş, schimbat şi redevenit om nu mă mai scoţi din casă nici cu biciul - mi-a căzut ochiul pe bancheta din dreapta.

Şi iată o constatare răzleaţă - sunt condiţionată de antimpuri cam ca animalele alea din Animal Planet care trăiesc în zone temperate şi îşi schimbă obieciurile cu totul odată cu fiecare nou anotimp pentru că se schimbă hrana şi activităţile de procurare a ei.

Azi a fost zi de procurat mâncare.

Procuratul mâncării în lumea mea caracterizată de lipsa înclinaţiilor către a găti şi de natura mea pofticioasă din fire se traduce într-o plimbare cu foamea-n gât prin careffour. Acolo, arunc în coş itemii obişnuiţi (nu sunt foarte inventivă la capitolul ăsta - ask anybody care a mâncat la mine în ultimele 6 luni şi îţi va spune că a mâncat paste cu brânză, pesto şi parmezan) şi toate nimicurile care îmi fac cu ochiul şi pot fi consumate as such sau nu necesită preparare îndelungată.

Invariabil îmi notez în minte să nu uit de drumul până la maşină şi drumul de la maşină în casă, de toate uşile pe care va trebui să le încui/descui cu plasele în mână şi de bătăturile şi durerea de spate la ultima tură de cumpărături . . . şi invariabil plec cu 1800 de plase care mă taie în palmă. A se nota că sunt şi lenesă deci varianta drumurilor multiple pentru a căra captura nu intră în discuţie.

Anyway . . astăzi am parcat în faţa blocului şi mi-am dat seama că nu am mai ajuns la Careffour de 10 zile. Nu ştiu cum dar tot ajung la piaţă de ceva vreme.

Iar astăzi în loc de 100 de miliarde de nimicuri (ştiţi voi, danette crem, mango, cutii de cola, popcorn, papaya, paste, sosuri, prăjituri, compot, kaizer, ouă, cereale, pate, brânză, cremwursti etc etc etc) am intrat în casă cu:

• două kile de căpşuni,
• două kile de cireşe
• un pepene.

And I wouldn't have it any other way ;)

a moi!

Poate nu era clar de unde vine textul de la profil.



A toi
A la petite fille que tu étais
A celle que tu es encore souvent
A ton passé, à tes regrets
A tes anciens princes charmants

Mă rog, domnul performează un playback excelent în videoclip, are o faţă care mă face să-mi doresc să cânte oricine altcineva melodia asta şi e mimică de băiat care ademeneşte copile de 12 ani cu prăjituri prin parcuri. Dar, asta este! Am apucat să ascult înainte să-i văd mutra şi primele impresii contează aşa că . . . . nu mai am ce face acum.

am un talent

Am talentul de a mă băga singură în nişte situaţii în care NU am ce căuta şi de a face apoi fixaţii căutând explicaţia faptului că am ajuns acolo, fixaţii care se adâncesc odată ce ajung să privesc 'lămurirea' ca unică soluţie de a ieşi din situaţia nedorită.

Trebuie să nu mă mai aştept ca oamenii să nu uite, să nu mai cred că nu vor sări să încerce să-mi 'taie capul' ca exerciţiu doar pentru că eu nu am scos gheruţele niciodată.

Trebuie să nu mă mai aştept.

Daaaaaar, norocul meu este că am şi multe alte talente. Multe dintre ele ascunse. Posibil să fie ăsta momentul în care începem să exersăm aciditatea ;) Logica de aur e logică de aur - poate fi folosită atât la a construi cât şi la a da palma înapoi peste masă. Aşa, să ne aducem aminte unde stăm! Păcat!

ediţie specială

Adică doar 2 rânduri cât să anunţ oficial (a.k.a. laud) că sub razele blânde ale minunatului soare de iunie de care ne bucurăm zilele astea. . . părul meu este MOV! :D

În acelaşi timp abordând o nuanţă temperată de brunet-închis atunci când nu-i zâmbeşte soarele . . . punându-mă astfel la adăpost de judecata minţilor încuiate cu care trebuie să mă întâlnesc profesionally săptămâna asta.

Hehe. . . e ca un fel de cerneală invizibilă. Care apare numai ca reacţie la un anumit element revelator.

Deci . . numai soarele shows my true colours.
Cât de frumos şi de totally appropriate ;)