Cicloteque - 'e ca mersul pe bicicleta'

În săptămânile cele câteva de înainte de vacanţă, când bucureştiul era gol şi cheful nul, am primit de la Nihasa o bicicletă Cicloteque.

Asta în condiţiile în care anul trecut în octombrie stăteam la cafea cu fetele pe Passeig de Gracia şi ne întrebam cât de complicat ar fi să aduci în Bucureşti sistemul de închiriat biciclete din Barcelona. Nu m-am mai bucurat de multă vreme atât de mult la lansarea unui proiect.


Revenind la cele trei zile pe două roţi:

Context meu: până la 15 ani în fiecare vară petreceam trei luni practic pe bicicletă non stop. De la 15 ani încolo nu am mai mers cu bicicleta deloc. Turns out că vorba aia cu 'e ca mersul pe bicicletă' chiar are rădăcini reale. A fost ca-n ultima zi (pentru că în prima zi, deşi nu mi-o mai aduc aminte, presupun că s-a lăsat cu nişte genunchi juliţi)!

Contextul ei: Ea a venit cu multe surate să facă Bucureştiul mai frumos şi pe noi ăştia de ne afundăm în betoane mai zâmbitori. Şi să nu mai scuipăm mizerii în atmosferă - deşi "pointul" ecologist pe care vrea să-l facă la mine e pe locul doi dupa bucuria de a redescoperi ceva cu atâta iz de copilărie.

Ce-am aflat?

1. Am tic deja la degetul mic de la mâna stângă care se ridică frenetic la fiecare curbă căutând semnalizatorul.

2. M-am holbat insistent în punctul ăla la 45 de grade de axa privirii aşteptându-mă să văd ce e în spate şi mirându-mă sincer că nu era nimic acolo care să-mi rupă câmpul vizual - aka oglinda retrovizoare.

3. Am avut mare noroc că mi-am adus aminte de lecţia Sandrei cu a nu se purta decolteuri pe bicicletă. Phewww! Oricum, oamenii nu-şi sau seama că dacă scot o mâna din maşină să ţi-o pună pe fund tu poţi să te sperii şi să ajungi sub maşina lor iar ei în închisoare.

4. În sâmbăta petrecută împreună mi-am îndeplinit primul gând pe care l-am avut când am văzut-o - am ieşit la piaţă dimineaţa devreme şi m-am întors cu legume proaspete şi flori de câmp în coşul de pe ghidon :P

5. Am uitat cum se amortizează şocurile. Motiv pentru care, dacă atunci când Arabela dă în gropi mă doare sufletul de ea, când am dat în gropi cu bicicleta m-a durut sincer şi cât se poate de real până mi-am adus aminte că în lipsa de suspensii încorporate . . . a se folosi genunchii :D

6. Foarte interesantă posibilitatea de a ieşi la bere seara şi a avea în acelaşi timp şi o modalitate rapidă şi necostisitoare de a ajunge acasă. Unde mai pui că nici nu te mai simţi la fel de vinovat pentru berile alea pe care le-ai folosit să drenezi pizza dacă dai un pic din picioare în drum spre casă.

7. A se nota că am avut mare noroc că stau pe traseul pistelor de biciclete - m-am plimbat de la Alba Iulia spre Unirii spre Eroilor într-o veselie.

8. Foarte tari Ioana şi Carmen de la Mai Mult Verde. Am avut o predare extrem de distractivă câtre Adrian.

Overall, aşa ca argumente obiective şi practice - te mişti mult mai repede iar satisfacţia de a fi încordat măcar un muşchi în ziua aia, în afară de ăla de la degetul mic responsabil cu semnalizatorul, este cât se poate de reală.

Ca argumente pur subiective, eu care sunt foarte "in touch" cu copilul din mine, jur că îmi venea să-mi fac codiţe şi că fac opturi pe trotuar în timp ce mă plimbam cu ea.

Plus că am văzut oraşul! Nu mi-a venit să cred de când nu am mai simţit o forfotă de seară pe un bulevard mare.

Şi ca informaţii practice - abonamentele se fac la centrul Cicloteque de la Facultatea de Drept, informaţii despre cum, când şi cât aveţi aici. Iar, ca detaliu care mie mi se pare foarte important - fiecare bicicletă vine cu lanţ (pentru a nu fi nevoie de a fi cărată pe scări 8 etaje) şi cronometru (ca să ştii câţi kilometri ai pedalat şi dacă ai mers 'ca vântul' sau 'ca gândul').

Iar cum deja nu mai sunt 800 de grade afară . . . . eu aştept să-mi revină curajul îndeajuns încât să mă sui cu laptopul în spate pe ea . . . şi o las pe Arabela să se mai odihnească în parcare, să-şi adune puterile pentru iarnă, când iar va trebui să urce munţii.