Tot calculând 'cel mai rău caz' şi 'cel mai bun caz legat' de diverse proiecte mi-am dat seama de nu e bine tot timpul cu tendinţele astea analitice la nesfârşit.
Nu în business, ci personal. Despicarea firului în multiplii exponenţiali de 4 are un mare mare dezavantaj. Atunci când proiectezi cel mai bun caz (iar cu optimismul meu cel mai bun caz este de cele mai multe ori parcă scos din basme) îl iei automat în considerare.
Şi atunci când el chiar se întâmplă, în loc de gură cascată şi fluturaşi la "wow, incredbil, nu-mi vine să cred că se întâmplă asta" nu pot mai mult de "Ce tare! Chiar s-a întâmplat asta!". E nasol să fii pregătită pentru best case scenario pentru că nu te mai dă pe spate oricât de neaşteptat sau grandios ar fi.
Mod de operare care mă duce în situaţia idioată în care, fiind optimistă şi visătoare de fel, proiectez cel mai bun caz până la basm iar cu cel mai rău caz nu mă duc niciodată până la extrema simetrică. Deci sunt foarte rar fără cuvinte la modul plăcut şi foarte des la modul neplăcut.
No comments:
Post a Comment