Ce mă enervează cel mai tare la perioadele astea este că trec de la nervi şi pesimism ... la optimism şi floricele .... la plâns de neputinţă .... la plâns de fericire de la un simplu gest frumos.
Schizofrenie? :)))) Nuuuuu. Dimpotrivă.
Sunt pe drumul cel bun dacă încep să iasă afară şi nu mă mai rod pe dinăuntru. Am zis eu că anul ăsta 'mă rezolv'.
Dominante sunt floricelele şi optimismul, ;) evident. Dar mă oboseşte teribil trecerea asta de la una la alta.
Cea mai bună idee de pe planetă a fost să plec din bucureştiul ăsta infect în weekend. Terapie pentru interior. Zăpadă, mama, volan noaptea la drum drept, Rossi, linişte şi aşezare. Doamne, câtă linişte!
Toate astea ca să mă întorc în Bucureşti la un Carrefour plin de creme roz la reduceri cu ocazia sfinţirii culturii de import. Cum să dai o cremă de corp cadou fetei de lângă tine? 'M-am plictisit, nu mai am chef, ţi-am luat ceva folositor, noroc cu americanii că am şi eu o ocazie să-mi mai spăl din indiferenţă, poftim o loţiune de corp în sticlă roz! Te iubesc'. Şi nu aveau nici Pomello, nici ciuperci. În schimb aveau inimi uriaşe (jur că aşa scria pe eticheta de produs).
Tre să desfac bagaje şi să scriu texte şi să mă gândesc la lucruri. Şi nu am nici un cheeeeeef!
No comments:
Post a Comment