măi dar deloc nu mă pricep la oameni. noroc că mă pricep la mine ;)

Incredibil cât de mult se schimbă unii peste ani şi cât de 'deloc' se schimbă alţii.

Şi cum suprizele sunt exact acolo unde nu te aştepţi şi vin de unde nu credeai că vor veni. Taman acolo unde credeam raportul de forţe clar . . . . nu era.

Ar trebui să iau o pauză de oameni. Am avut o săptămână cu nişte răsturnări de raporturi de nu mi-a venit să cred. Prin toate zonele. Nu mai înţeleg nimic. Şi dacă nu ar funcţiona instinctele şi mintea fără mine jur că nu m-aş mai băga la presupuneri niciodată.

Trăgând linie, acolo unde credeam eu că mă ghemuiesc întru protejare s-a dovedit a fi the other way around cu totul. Şi situaţiile unde îmi era clar că lead-ul la mine ascundeau oameni mai puternici care se lăsau în mod conştient ghidaţi.

Am încheiat simbolic cu prima categorie. Paradoxal, în nici un fel plănuit. A venit trecutul călare pe mine în weekendul ăsta. Băi, dar ştiţi cum? Deci tot trecutul :))) Nu am înţeles nimic!!! Până mi-am dat seama că, tot dragul la mijloc, înţelesul presupune energie şi nu mă mai interesează să înţeleg.

Mă rog, asta e treaba lor. Eu . . . în weekend, mi-am creat condiţiile pentru a mă simţi ca la 17 ani şi mi-a ieşit :D. Am dansat ca un copil o noapte întreagă. M-am jucat în parc la soare cu jucării. Am râs extrem de zgomotos în sala de cinema. Am ţopăit în piruete prin holurile mall-ului.

Aşa că am decis, din tot trecutul ăla, să rămân doar cu mine şi cu senzaţiile :D

Mda, Forţa e cu mine :)))))