apocalipsa

Am trăit urgia de miercuri la un cu totul alt nivel grație celor 4 biserici care se află pe o rază de 200m de casă. Cu vânt în clopote (iar Mitropolia are un set de pere de toată stima) furtuna aia a fost apocaliptică în toate felurile în care îmi închipui eu the end of days.

Noroc că am căsuță făcută de porcușorul inteligent din cei trei porcușori. Nu din paie, nu din lut, ci din cărămidă :D. Cred că niciodată nu am avut sentimentul ăla de siguranță dat de pereți și o fundație serioasă până în seara aia. Pe de altă parte, nu m-a prins niciodată o furtună din asta afară până miercuri - când am simțit mașina de peste o tonă bălăngănindu-se cum făcea matizul când treceau camioane pe lângă el în viteză am evaluat repede copacii ce ar fi putut turti Arabela și am fugit în casă.

Din alt punct de vedere, înainte de urgie și clopote și panică - voila cum arăta viața! Să mai zică cineva că aia cu calmul de înainte nu e pe bune.

Răcoare, vin, apă (separat evident), cutia roșie plină cu bunătăți, un apus nesimțit care dispare în spatele casei poporului și textele orginiale cu care 2 tineri scriitori s-au dus în 1993 la NBC cu ”avem și noi o idee de serial despre 6 tineri în NYC, hai să v-o pitchuim”.

Incredibil! Să citești asta la 10 ani, miliarde de dolari, 236 de episoade după.