Că tot mi se aproape reprosează că nu am mai scris (da, Pantazi, tu! :P, care nu poţi să scrii un mail să mă întrebi ce mai fac ci îmi faci morală că nu mai ştii de mine că nu mai scriu pe blog . . . râde ciob de blog ne-updatat)
Anyway, am redevenit fluturaş. Sau mi-au revenit fluturaşii. Sau orice altă metaforă alegeţi pentru entuziasm şi ţopăială regăsite.
Starea de după luarea deciziilor este ca liniştea şi calmul de după furtună. Deşi la mine a fost mai degrabă ploaie mocănească interminabilă de toamnă plumburie bacoviană decât tsunami devastator :) Tot zic de ceva vreme că de acum încolo o să las tsunamiurile să fie tsunamiuri . . . mai vedem, momentan văd că prefer tot să mă rod pe mine pe dinăuntru decât să izbucnesc în afară.
I quit! Cât chef am de perioada care urmează. Cred că n-am fost niciodată liberă la modul ăsta. De fapt am fost tot timpul, suntem tot timpul, doar că e foarte greu să nu te prindă diferitele filme şi să uiţi.
Îi datorez Arabelei o odă pe care mă ţin să o scriu de o lună. Îmi datorez mie atâtea chestii că nici nu ştiu de unde să mă apuc :D
Să vedeţi numa câte flori îmi cumpăr astăzi în drum spre casă. Nu-mi aduc aminte de când nu mi-am mai luat un braţ de flori de câmp.
Deşi mi-e groază de a-mi strânge biroul. Am mai făcut asta o singură dată şi n-a fost una din zilele cele mai fericite. Cred că de asta am ales să nu mai am birou de acum încolo - să aleg să nu mai fiu emoţională nu am cum :)))
2 comments:
bai, toata lumea face asta, incep sa-mi pun intrebari din ce in ce mai des...
si sa-ti fie intr-un ceas bun :)!
Mersi mult . . . mai am nişte mici chestii de stabilit înainte să sau drumul full power la entuziasm dar mă simt foarte foarte bine :)
Post a Comment