Monday, October 27

pâine pentru singles

Astăzi vorbim despre pâine. Că tot e "pâinea noastră cea de toate zilele".

Pentru mine e un aliment indispensabil. De la pâinea cu cartofi pe care o făceau vecinii la cutor în vacanţele interminabile de vară la Veneţia (linkul e important pentru a clarifica că nu mi-am petrecut verile la Veneţia, Italia copilă fiind) şi pâinea cu ceapă până la toate mizeriile pe care mi le cumpăr acum de la supermarket.

Mă enervează că la cât consum eu pâine (o felie prăjită la micul dejun) singura variantă viabilă este pâinea feliată care ţine o lună în frigider şi nu pune probleme. Dar te plictiseşti de pâine prăjită . . .

Mi-am găsit acum 2 ani pâinea mainstream preferată (mainstream adică normală, nu intră în discuţie pâinea de tărâţe sau grahamurile sau orice alte variaţiuni de gen). Au ăia de la Carrefour o pâine pe care o fac la faţa locului care are coaja de grosimea şi 'crocănţimea' pâinii din copilărie şi marele avantaj de a fi aburindă când o cumperi.

E pâine aia care pe mine, deja om în toată firea, mă face să mă comport ca acum 15 ani când ne trimiteau bunicii după pâine şi noi ciuguleam jumate până ajungeam acasă. Evit zona aia din Carrefour cât pot.

Câteodată, însă, nasul reuşeşte să înnăbuşească mintea şi ajung totuşi să-mi cumpăr. Şi stau cu punga aia în mână cât mă plimb prin magazin . . . . şi mai rup o bucată în timp ce îmi umplu căruciorul, mai rup o bucată la casă, mai rup o bucată în maşină. Ies din parcare, plasez punga strategic în poală şi rup sistematic bucăţi până ajunga acasă. Om în toată firea. Tot ajung acasă cu aproape jumătate de pâine mâncată.

Şi ajung acasă, pun vinovată ce-a mai rămas în cămară şi mă bucur de ea câteva zile după care, mare mirare mare, putrezeşte şi trebuie aruncată. Pentru că e mare şi eu chiar dacă consum zilnic, consum puţin.

Nu ştiu alţii cum sunt dar eu urasc să arunc pâine. Urăsc în general să arunc mâncare dar pâine urasc cel mai mult să arunc. E în miliarde de culturi de-a lungul a sute de ani ca simbol al foametei sau a lipsei ei, simbol economic, religios etc. etc. Am senzaţia că a arunca pâine este cel mai sigur drum câtre a te naşte gândac în viaţa viitoare sau a ajunge în iad.

Şi atunci vin eu şi întreb - de ce se face pâinea numai în format pentru familii? (ştiu că există chifle, nu se pun, au alt gust). De ce nu există o variantă care să-mi permită şi mie, o singură gură de hrănit şi aia fără pretenţii, să mănânc pâinea bună şi aburindă de la Carrefour?

Colega Delia a venit cu ideea de a o cumpăra pe aia şi a o împărţi la ieşirea din magazin cu un cerşetor. Aşa stau şi eu cu inima împăcata că am luat cât mi-a trebuit şi nu arunc nimic când alţii au nevoie.

Dar totuşi, când există TOT pe lumea asta în TOATE variantele, când se gândesc ăştia la toate posibilităţile şi segmentele şi exponenţii de targeturi diferite . . . cum de nu au făcut o pâinică din aia mai mică şi pentru mine?

1 comment:

sor'ta said...

vrei sa vin sa ciugulim paine impreuna? just like in the old days? de ce nu zici? :)