După o discuţie prelungită pe tema româniei şi a locului ei în vieţile noastre - nostalgie faţă de meleagurile natale îndepărtate versus înjurături zilnice la adresa a tot - mi s-a făcut dor de Irefutabil din 2002.
Şi ca-n bancul cu bulă care a ieşit cu fata în oraş instruită să zică 'nu' la orice i-ar cere el . . . iar m-am întristat gândindu-mă câţi acţionează fără să ştie clar de ce, înjură şi acuză fără să le fie clar de ce, le place fără să ştie clar de ce şi, în general, 'de ce'-ul ăsta le pune probleme serioase.
Eu mă liniştesc cu paşi mici . . . asta paradoxal pentru că în general nu am răbdare. Făcând ceva de fiecare dată când mă împiedic în sistem. Şi e o mare doză de naivitate în speranţa asta că încet încet ne vom aduna din ce în ce mai mulţi şi totul va fi bine :))))))
Dar uite, de abia am văzut ieri Bee Movie - cu societatea albinelor care e cea mai funcţională de pe lume pentru că sunt multe mult multe mult şi toate fac treburi mici mici mici dar le fac bine bine bine. Cam asta e linia discursului la mine când vine vorba de astea grele gen conştiinţa civică şi 'civilizaţie'. Ce mă enervează că s-au golit total de sens conceptele astea, terfelite fiind prin toate mizeriile electorale din ultimii ani.
Pentru că eu pornesc încă de la premisa că oamenii ăia sunt acolo să mă ajute/servească etc. şi că e vorba doar de a nu pune problema în termeni de 'fah, serveşte-mă' ci în termeni civilizaţi, cu zâmbetul pe buze şi cu siguranţa că ţi se cuvine serviciul ăla. Ştiţi cât de bine funcţionează?!? Pe bune. Am atât de rar poveşti 'din alea', horror, cu funcţionari publici . . .
Pentru că atunci când m-am enervat am căutat pe net soluţii şi am găsit site-ul OPC cu formularul de reclamaţii online. Şi m-am calmat instant ştiind că nu am mai zis 'aşa e România' ci am făcut ceva. Şi în 10 zile m-au sunat să-mi spună cum a decurs intervenţia şi ce amendă au primit ăia şi care e numărul de dosar care li s-a atribuit şi unde pot adăuga eventualele plângeri viitoare. Ei? Ce ziceţi de asta? :)
Pentru că nu ridic niciodată tonul şi e foarte foarte greu să fii taţă sau ţaţ cu un om care îţi zâmbeşte încontinuu. Şi în felul ăsta nu ajung niciodată să mă enervez într-atât încât să încep să urlu şi să vorbesc repede repede repede.
Suntem extraordinar de helpless în faţa manifestărilor gen cucoană şefă de tură la poştă. Pentru că nu funcţionează după nici un fel de sistem pe care să îl recunoaştem. Şi uite aşa, un om în faţa căruia ai avea nevoie de-un minut să-i strici dimineaţa şi de două legate să-l faci să-şi ia viaţa îţi strică ţie toată ziua şi te face să-ţi pui probleme mari apropo de alegerile tale şi viaţa ta şi ce dracu cauţi în ea.
Mă rog...nu am vreun point de făcut cu postul ăsta. Poate doar să folosiţi linkul ăla, fie şi numai pentru a vă linişti şi a trece peste momentele alea. Jur că denunţarea este extrem de terapeutică ;)
No comments:
Post a Comment