Alooo . . . trezirea!
Să revenim la bucuriile mele mici, care înfloresc din ce în ce mai des odată ce am început să tratez solul.
Uite şi una frumoasă. Azi dimineaţă, în maşină, m-am trezit zâmbind.
Tata a plecat azi pe o insulă de peste ocean la o nuntă, mama pleacă săptămâna viitoare la piramide. Eu şi sor'mea suntem la birou cu dealineuri respectiv în sesiune, cu morcovul numit politologie de nu-l mai vede draga de ea.
Uite traducerea în viaţa reală a trecerii timpului şi a predării ştafetei.
Atât de tare mă bucur pentru ei, că sunt aşa. Că fac chestii pentru ei şi de dragul lor. Că nu sunt blocaţi în nemulţumiri şi tristeţi şi frustrarea lipsei de sens a oricărei acţiuni constructive în contextul de care povesteam mai jos. Nişte minunaţi!
Dacă nu i-aş iubi atât de tare pentru ei, mai departe de mama şi tata, jur că la orgoliul meu m-ar cam deranja că nu pot să take mai mult credit pentru ce sunt acum. Are atât de mult de-a face cu ei . . . .
No comments:
Post a Comment