M-am trezit astăzi pentru a nu ştiu câta oară uitându-mă cu poftă la borcănelele de pesto dintr-un supermarket şi gândind 'mamă ce aş mânca nişte paste cu pesto dar nu dau 150 de mii pe 150 de grame'. Când nu am nicio problemă să arunc (practic) sume mai mari de bani pe bucurii mai scurte de care nici nu mă mai bucur atât de tare.
Cu acceaşi poftă, holbându-mă la parmezanul pe care îl visez ras peste acele paste de care ziceam mai sus. La fel, nu iau parmezan la 70 de lei kilu. Pur şi simplu nu!
Ei ştii ce? Să-mi mai spui asta când oi avea case şi copii de intreţinut şi când te-oi abţine şi de la ieşit în oraş şi mâncat penne al forno la Smart's (vai cum sunt penne al forno la Smart's)!
Până atunci, eu îmi fac paste al pesto cu parmezan şi aia e!Asta e şi culmea. Dau bani pe lumânărele şi suporturi de lumânărele şi tot felul de alte prostii şi îmi refuz un borcănel amărât de pesto!
După cum spuneam, it's all about me! Iar eu sunt impulsivă în moduri care se dovedesc întotdeauna a fi excelente ;)
2 comments:
I so hear you :). Si eu ma imbolnavesc de ciuma daca vreau sa sparg ocazional o suma inutila pe o chestiuta ce poate fi categorisita ca toana and you can do without si nu o fac.
Nicio toană! Ştii cum au fost penne-le al pesto de azi de la prânz?!?! Divineeeee :)
Post a Comment