Gestul lui din viaţa reală şi gestul ei din poveste.
Citind acum 10 min ultimul editorial al lui Exarhu din evz am avut exact acelaşi feeling pe care l-am avut văzând Secretary.
Introducere, intrigă, desfăşurarea acţiunii şi punct culminant cu adâncimea filmului/discursului care vrea să transmită un point 'greu' şi lasă la latitudinea ta cât alegi să descoperi sau să primeşti, să înţelegi sau să-ţi asumi.
Şi ambele cu un deznodămând de o frumuseţe şi simplitate de mi-au umplut inima.
(Adevărat, în film e povestea regizorului în timp ce editorialistul foloseşte o informaţie şi alege un loc pentru a o lansa, nu creează povestea. Dar alegerea e tot acolo.)
Îmi plac poveştile construite aşa. Care indiferent de ce mi-ar pune în cârcă, mă lasă cu un gând dintre cele mai frumoase. Fantastic de frumoase fiind simple şi umane şi 'de pe pâmânt' şi necenzurate şi sentiment si la îndemână. Puse în balanţă cu restul poveştii care cere creier şi atenţie şi judecată şi conştiinţă socială.
Made my sunday! :)
Citiţi-l! Vedeţi-l!
PS. Bonus din acelaşi editorial: "Binele e relativ atunci cand este masurat din perspectiva raului."
No comments:
Post a Comment