hmmm....

Ieri a fost prima oară când m-am cenzurat din cauze de poziţie şi muncă.

S-a mai întâmplat să nu urlu când aveam chef să urlu dar nu din cauza asta. Din raţiuni de fairness faţă de oamenii care au generat urletele şi cărora probabil nu le-ar fi picat bine să afle de pe blog. Iar odată spuse pe gură lucrurile, nu mai simţeam nevoia de scos chestiile din mine aici.

Revenind la ieri. Nu mi-a picat foarte bine. Mi-a intrat viaţa în blog. E ca atunci când nu poţi să zici mizerii de faţă cu tata la masă. Şi din cauza acelor câţiva oameni pentru care sunt şi mărie şi Maria şi care fac legătura între cele două mi-am înghiţit vehemenţa (nu eram în stadiul în care să îndulcesc ce scrisesem deja) şi m-am calmat făcând pe copilul cu omul mare şi rău de Sandra care nu m-a lăsat să mă joc. Mersi :). Aveai dreptate. Evident ;)