Am făcut mişto o iarnă întreagă de mine că mă preocupă nevoile de la baza piramidei :))) Somnul, masa şi confortul fizic taie orice de pe listă atunci când nu sunt echilibrate. Mie mi se pare normal şi sănătos. Şi sunt convinsă că şi de asta sunt atât de întreagă şi sănătoasă şi la minte.
Dimineaţă am avut iar reacţii pavloviene - a ieşit soarele, am dat muzica mai tare în maşină şi, dintr-o dată, eram şefa lumii! E înfricoşător cât de uşor e and how little it takes :D
Şi am dat prioritate şi atunci când nu era cazul, am lăsat pietonii să traverseze haotic Ştefan cel Mare zâmbind şi am avut vreo 7-8 interacţiuni politicoase şi umane cu parteneri de trafic aşa, cu respect în priviri şi recunoaşterea 'efortului' pe care îl făceam fie eu fie ei pentru ca totul să iasă bine.
Cu glumiţe în trafic, cu ridicări din umeri şi miştorui la adresa poliţiştilor şi blondelor la stop, cu o mini cursă cu o domnioară cu maşină ca a mea. Am ajuns la birou cu senzaţia că am fost la un party scurt de o oră.
Ceea ce mi-a adus aminte de asta. Exact asta am avut în cap tot drumul. Convingerea că se poate!
Am râs cu domnişoara de la bancă. Am găsit loc de parcare exact la intrarea în birou. Afară e soare în continuare. Eh . . . . :)))
PS: din raţiuni de fairness, menţionez în încheiere că autorul articolului la care fac trimitere has me on his payroll - să nu se trezească voci cum că fac PR ascuns pe blog. E foarte pe faţă ;) :)))
No comments:
Post a Comment