2007 a fost foarte foarte lung. În sensul bun.
Am făcut experimente, am tras concluzii, am trecut de la a mă întrista din cauza lor la a le îmbrăţişa.

Am început timid, în alte ape care, deşi încă neindentificate, sigur nu erau ale mele.

A urmat lipsă de zăpadă şi adâncire în terci şi noroi de Bucureşti până în aprilie când a ieşit soarele deasupra pârtiei din Sinaia şi am coborât aproape în ură deluşoarele de acolo câteva zile.

A urmat ziua femeii în care am fost copil (mersi, mersi), apoi Nova Rock, Last Day Out. Am vrut să plec în concediu şi nu s-a putut. Am plecat în cele din urmă şi a fost foarte bine. Am ajuns în Austria la zăpadă.

Mi-am făcut pentru prima oară în viaţă un loc al meu. Cu foame în primele câteva săptămâni - nu m-am lăsat până nu am adunat tot în casă şi am luat de toate - şi cu linişte de atunci încoace.

M-am mai aşezat şi nu prea. Am schimbat lucruri, joburi, oameni, case, maşini, coafuri, senzaţii.

Am continuat să îmi cultiv extremele care îmi sunt în continuare la fel de dragi. Unele. Şi când va veni vremea să le armonizez se vor armoniza de la sine, cu aceeaşi fluenţă dintotdeauna.

Şi sunt clar pe un drum foarte bun. Dacă e drumul 'ăla' încă nu ştiu şi nu contează foarte mult. Feels like it dar îmi place să fiu 'pe vârfuri'.