Eu ascult Ska-P. Care băieţi au nişte issues foarte delicate, tangenţiale cu utopiile extremiste care au distrus milioane de oameni secolul ăsta. Titlul e numele unei melodii care e la limita imnului extremist. Dar cântă happy şi cu ritm şi mie îmi place muzica de ţopăială.
Doar că nu-mi place când mă surprind murmurând şi cântând cu ei chestii gen să ardem steagurile pentru fraternitate şi jos graniţele şi jos autoritatea şi egalitate şi jos patriotismul şi hai cu cultura populară! :( Şi mă enervez. Că nu pot să mă aud spunând aşa ceva, oricât de muzică şi exprimare artistică ar fi, fără să mi se stângă un pic stomacul.
Şi nu-mi place că-mi creează senzaţia asta. Că îmi place muzica şi nu o scot din playist. Schimb când îmi dau seama că iar am rostit atrocităţi dar nu şterg. Iar când intră iar la random ţopăi fericită până vine iar momentul de luciditate si mă opresc, mi se strânge stomacul şi schimb.
Am păţit-o iar adineaori. De aia postul ăsta.
2 comments:
mie nu mi se pare nici o atrocitate sa spui: jos granitele! nici celelalte enumerate de tine mai sus. granitele in sine au generat mai multe atrocitati decat dorinta de a anula granitele. taman ce ne pregatim de inca o runda colea, langa noi, in Kosovo (Kosova?). Pentru granite.
Nu e vorba doar de graniţe sau de graniţe în mod special. Ascultă melodia dacă ai cum.
Eu nu sunt fanul nici unui fel de extremism.
Toate lucrurile alea pe care le zic, combinate cu o tonalitate şi rimt care aduce a imn e un pic scary. Cel puţin pentru mine. Şi mai ales când mă gândesc că eu sunt cu mult peste media de vârstă a oamenilor care ascultă aşa ceva.
Post a Comment