cetăţeanul strikes back

De mult tot zic că asta cu dictatura consumatorului e în cele mai multe cazuri doar un slogan.

Şi mă enervez pe mine că dau circumstanţe atenuante fiecărui furnizor/ vânzător etc. pentru că nu pot concepe că el ştie că eu pot pleca la concurenţă în orice moment şi totuşi îşi face treaba pe jumate sau mă tratează cu posteriorul. Aşa că îmi închipui că nu a înţeles bine, că nu am fost eu destul de clară, că poate nu a dormit azi noapte, că a avut o zi grea etc. etc.

Ei bine, ia gata cu scuzele. Modus operandi care se transferă şi la oameni. Nu pot să concep că o persoană din jurul meu ar fi în mod intenţionat lipsită de respect faţă de mine aşa că, chiar şi în faţa evidenţelor mai mult sau mai puţin clare, eu continui să zic că 'hai frate, nu e chiar aşa, cine ştie ce altceva o fi la mijloc'.

Şi te enervezi, scapi o înjurătură printre dinţi, te răzbuni pe vreun sofer şi nu-l laşi să se bage în coloană . . . până când te calmezi şi îţi vezi de drumul tău din ziua respectivă. Eu oricum refuz să-mi stric ziua/ zilele din cauze care nu ţin de mine.

Ce este frustrant însă, este senzaţia de neputinţă care mă omoară de fiecare dată când nu fac scandal că nu-mi place, nu fac reclamaţii că mi-e silă de proces şi nu ard vânzătoarea nesimţită că ştiu că oricum nu ar înţelege. Şi soluţia nu este să încep să fac scandal. Soluţia este să găsesc modul meu de a simţi că fac ceva - vezi dissing on the internet spre indexarea google până în top 10 results după numele firmei respective, vezi trimisul OPC-ului pe cap etc.

Şi am mai zis . . . satisfacţia este mult mai mare când ţaţa sau mitocanul din spatele tejghelei/ biroului/ mailului etc. îşi dă seama că nu are ce să zică şi, mai mult, că e ţaţă sau mitocan pentru că tu nu ai ridicat niciodată vocea sau grăbit ritmul. Pe bune, efortul de a te controla un pic este minim iar satisfacţia creşte exponenţial!

Uite un om după sufletul meu . . .

Şi am ajuns unde voiam să ajung, de fapt, la Cotidianul de astăzi. Unde găsim exemplul unui domn care a reuşit să-ţi păstreze senzaţia de 'vă omor, băiii!' mai mult de cele câteva minute cât reuşesc eu să o păstrez. Şi a păstrat-o destul încât să ia legătura cu un cotidian, să afle detalii de rate card şi deadline la tipar etc. şi să îşi ia nişte spaţiu la gazetă să dea cu mucii în compania care l-a enervat.

Ador precedentul creat!

Via Dan Petre. Iar la el găsiţi şi textul 'anti-advertorialului'.

Şi acum, ca să temperăm un pic, ar fi absolut fantastic să fie pe bune. Şi să nu fie vreo dudă a concurenţei.

Îmi stă pe limbă a intra în discuţia cu cât de tare mă enervează să mi se domoleşte entuziasmul faţă de nişte acţiuni mişto pentru că nu mă pot abţine să mă gândesc cât e marketing în spatele lor. Să nu văd teorii ale conspiraţiei. Dar pentru altă dată.

Later edit: Se pare că nu este vorba de ediţia de astăzi a Cotidianului. Am presupuns eu greşit. Nu ştiu despre ce ediţie e vorba dar textul info ad-ului este la Dan Petre pe blog.