Weekendurile începute de vineri seară au mai multe şanse să iasă weekenduri mişto. Pentru că începi sâmbăta cu party-ul, interacţiunea socială, dansul, cocktailul şi dormitul până la 12 deja bifate.
Eu cel puţin aşa funcţionez.
Simt tot timpul o datorie faţă de mine de a bifa toate cele de mai sus la fiecare sfârşit de săptămână. Pentru că, altfel, timpul liber trece pe lângă tine iar mai mult de 1 zi odată la 2 luni în care să zac în pat îmi creează sentimente de vinovăţie faţă de mine, de tinereţea şi de energia mea :)
Revenind. Vineri seară, blogfest în Fabrica. Din categoria 'situaţii sociale în care nu te pui pentru că eşti sigur că vei simţi disconfort' sau cum ne punem singuri bariere . . . mă aşteptam să mă simt uşor stingheră apărând singură în capul scărilor. Aşteptam cam aceeaşi senzaţie care nu a apărut când am trecut acum ceva vreme de un prânz cu trei feluri la restaurant, singură la o masă de 6 persoane.
Eu care chiar cred despre mine că ajung uşor să mă simt stingheră în situaţii sociale, în parte pentru că m-am şi obişnuit să mă simt ca acasă tot timpul. Şi atunci, când nu mai sunt în acele câteva locuri sau contexte în care sunt 'acasă' am aşa, un sentiment de reţinere. Mă rog...
Foarte frumos la blogfest. Oameni mişto pe care apuc să-i văd numai cu ocaziile astea. Din motive care chiar nu contează în definitiv. Ştiu că mă duc cu atâta drag la întâlniri şi că e o zonă în care mă simt foarte bine. M-am bucurat maixm să vă văd :)
Revenind, weekendurile mele încep să arate exact aşa cum vreau. Cu de toate. Şi cu parc şi cu party şi cu plimbat şi cu oameni noi şi cu oameni vechi şi cu râs şi cu bârfa şi cu cafea şi cu un pic e curăţenie şi cu somn bun şi cu filme.
Cheia succesului este în a ieşi din casă la 30 de minute după ce te-ai trezit. Să deschizi ochii şi în timp ce îţi întinzi muşchii la soare să pui mâna pe telefon şi cu vocea aia jumate în vis: 'ne vedem la cafea? la soare undeva? trec să te iau? ok, hai că dau bip când sunt jos'. Pentru că odată adunate şi scoase din casă şi pijamale . . activităţile curg fluent toată ziua.
Vorbeam aseară cu mama, care tocmai vine de la experimentat un alt tip de cultură a interacţiunilor sociale . . şi îmi dau seama că telefonul ăla de 'în 20 min sunt la tine şi vedem noi unde mergem' valorează TOT. Că hotărârile de a pleca la mare sau la munte luate în cinci secunde sau capacitatea de a apăsa pe buy la nişte bilete de avion când plecasei de acasă doar să bei o cafea....toate se trag de la exersarea (conştincioasă ;)) a acelui tip de telefon. De la mic la mare, nu? :)
O fi vreun sâmbure de adevăr şi în mirobolantele studii care ne asigură că avem mai mult chef de viaţă primăvara, mai ştii?
Dar astăzi sărbătorim viaţa de ascet a lu' nenea Sfântul Patrick prin cantităţi industriale de bere şi Dropkick Murphy's.
No comments:
Post a Comment