e bine

E bine, e bine, e de bine.

Iar am lăsat lucruri pe ultima sută de metri. Şi turcii ăştia nebuni cu toate actele care îţi trebuie ca să poţi intra în ţara aia. Am aflat că peste legalizarea unui document mai există o aşa numită supra-legalizare also know as apostilă. Am plecat dimineaţă spre Porsche să rezolv în 5 minute o procură şi m-am trezit catapultată într-o lume cu apostile, traduceri în regim de urgenţă şi ştampile. Bleah.

Nu-mi place deloc sistemul. Am rezistat eroic până la 23 de ani fără nici o factură/cont/proprietate pe numele meu. Nimic! :D Acum plătesc. Mi-ar merge multe chestii mai uşor dacă ar fi numele meu pe ele. Oh well.... Am cedat cu banca. Cu restul încă mă mai ţin pe poziţii.

Dar e de bine.

Cu toate că am reuşit să îmi programez toată alergătura asta fix în prima zi de ploaie şi prima zi în care plec în balerini şi fustă albă de acasă. Mi-e şi frig şi frică de pete.

Cu toate că ieri m-am culcat la 2 şi am adormit pe la 4 şi m-am trezit pe la 7 jumate cu o oră înainte de a suna ceasul. Trebuie ordine în cap ca să nu se mai trezească că vrea să producă chestii când eu vreau să dorm!!

Vai cât am de gândit! Tot ce mi-a mers din poignet şi fără direcţie clară până acum m-a ajuns din urmă. Hârtie + Creion = Linişte. Just wait and see ;)

Abia aştept să plec la turci să schimb aerul şi să mănânc TOT!! Vai ce festin mă aşteaptă :D
Dacă mă ajută universul cu apostila aia. Uuuuf!