nimic nu se întâmplă degeaba!

Io când zic că nimic nu se întâmplă degeaba! ;)
Şi nimic şi nimeni nu îţi apare în viaţă decât dacă ai ceva de învăţat din chestia aia.

Sunt fanul declarat al vorbei ăleia cu 'noi ne alegem părinţii alegând astfel viaţa în care trebuie să ne naştem ca să ne învăţăm lecţiile' (sau în opinia domişorului/ domnişoarei din postul de mai jos . . ca să apucăm să ne culcăm cu oameni cu care nu am apucat în vieţile de până atunci :)))

Nu am avut an mai efervescent ca ultimul. Efervescent nu în trăiri, sentimente sau întâmplări ci efervescent within. N-am 'aşezat' atâtea chestii niciodată. Cel puţin niciodată într-un mod atât de lucid.

Şi nu are nicio legătură cu vârsta. În general nu am nicio legătură cu vârsta, oscilez pe o plajă de vreo 15 ani în funcţie de cum m-am trezit în dimineaţa aia şi de context ;)

Ei bine, a răsărit încă o lecţie zilele astea. Încă una de-i ştiu perfect discursul teoretic şi eram convinsă că am şi integrat-o practic vorbind. Până mi-am dat seama că nu e chiar aşa.

Şi ţopăiala de aşteptat în cazul unei astfel de întâmplări este înlocuită de un 'băi, îţi dai seama că susţii asta sus şi tare de vreo 5 ani dar nu ţi-ai pus niciodată serios problema în felul ăsta?'. Din categoria 'ce ne place nouă să credem despre noi' :)))

Şi indiferent dacă iese sau nu iese. . . . am ajuns să-mi dau seama că peroram pe o temă pe care nu mi-o însuşisem. Şi, mai departe, să-mi pun pentru prima oară problema în mod serios, ca o posibilitate nu ca un instrument de adunat puncte de carismă la o bere.

Vorba Sandrei, fiecare cu lecţiile ei. Eu trebuie să o învăţ pe aia cu derapatul de pe şine. Că şinele le cunosc oh too well.

Sunt pe gânduri, îmi asum că e posibil să nu se înţeleagă nimic din postul ăsta :)