În Sighişoara nu se fumează. Am căutat juma de oră un restaurant să mănânc ceva şi toate te trimiteau să fumezi în hol. Recunosc, însă, că am fost turist şi nu ştiu ce se întâmplă în afara cetăţii din punctul ăsta de vedere.
E trist că redescoperind Braşovul acum 3 ani şi descoperind Sighişoara abia acum îmi trece prin minte faptul că seamănă şi îmi aduc aminte de oraşele Cataloniei. Nu-mi place chestia asta. O să mă ocup cu schimbatul referinţelor în perioada următoare.
Iar m-am enervat că trăiesc în Bucureşti. Domnişoara drăguţă din cafenea m-a lasat să ies afară cu cana de cafea (afară în piaţă nu pe terasa lor amenajată) ca să stau la soare în timp ce o beau (eu alergând atunci după soare, neştiind că nu se fumează în cetate).
Mi-am dat seama abia la desert că iau masa singură - masă de 6 persoane că mese mai mici nu erau. Ciudat. M-aş fi aşteptat să fiu mult mai conştientă de mine (mai self-conscious că nu găsesc echivalentul perfect în română acum) singură la o masă într-un loc plin de grupuri gălăgioase.
Rămân la ideea mea că toate clişeele au pornit de la stări de fapt sau trăiri cât se poate de autentice şi au ajuns 'clişee' în sensul devalorizant de astăzi pentru că au fost prea mult folosite pentru a dramatiza discursuri neutentice. Oricum ar fi, furtuna de zăpadă şi ceaţa de ieri în mijlocul cărora eu eram în maşină, la cald, cu muzica mea şi în lumea mea . . . urmate de ninsoarea lină şi cu soare de astăzi . . . îmi susţin interiorul.
Plătim prea mult pentru servicii de mizerie pe Valea Prahovei.
Iar mi-am spălat maşina lună vineri dimineaţă ca să mă afund cu ea în trafic de drumuri naţionale şi să ajungă să semene cu un munte de moloz până la destinaţie.
Dacă dai zâmbet în 99% din cazuri ţi se va întoarce. Dar asta ştiam deja.
All in all, am un chef foarte mare de condus. Dar singură pe şosea. Am venit până aici pe furtună cu 50 la oră în spatele camioanelor şi cam tot drumul de la BV încoace seamănă cu porţiunea Timiş de Sus - Braşov care este my all time favourite. Trebuie să văd cum planific plecarea să am şoseaua goală şi să mă pot juca un pic ;)
Foarte foarte frumos oraş. Dar asta dezvoltăm altădată.
În încheiere, mulţumiri Sandrei pentru coloana sonoră - s-a pupat Amelie cu plimbările astea cum se pupă muzica cu acţiunea în filmele lui Tarantino.
No comments:
Post a Comment