Saturday, February 16

despre dragoste la prima vedere

Incredibil cum funcţionează viaţa asta.

Eu nu cred în dragoste la prima vedere în sensul de la prima privire. 'A vedea' pe bune, însă, e cu totul şi cu totul altceva. Cred în dragoste la prima vedere în sensul de moment în care 'ceva' îţi permite să vezi pe bune omul ăla. Altfel decât îi vezi pe ceilalţi. Pentru că pe el trebuie să-l vezi.

Ei bine din categoria 'dacă vei să-l amuzi pe Dumnezeu, fă-ţi planuri' . . .

Am făcut plan să plec la linişte să mă re-îndrăgostesc de altcineva şi am terminat prin a mă 'vedea' şi îndrăgosti de mine.

Nu e vorba de ne-iubit. Aia e altceva. Mă iubesc maxim, evident :). Dar n-am mai avut de foarte multă vreme, dacă oi fi avut vreodată că nu îmi aduc aminte, fluturaşi eu cu mine. N-am mai fost atentă şi nu m-am mai 'văzut', în felul ăla. Şi sunt superbă :P :))))

De aici şi senzaţia de lipsă de control din ultime vreme. Normal că simt că îmi scapă toate când nu am clar, în faţă, miezul care le leagă. Şi care nu are cum să îmi scape vreodată . . . aia am stabilit deja de mult.

Îmi aduc aminte că polemizam cu Mona acum multă vreme despre ce generează revelaţiile, momentele alea în care treci de la un nivel la altul de înţelegere. Ea susţinea că nu se poate decât de pe fundul gropii iar eu că poate la fel de bine să vină şi când eşti king of the world. Că nu contează ce fel de trăire este, de euforie sau de iad, atâta timp cât este destul de puternică încât să cutremure mobilarea anterioară a creierului.

Dar, mă rog, asta nu are nicio legătură cu ce se întâmplă acum. Doar, poate, pentru că susţine ideea unui 'şoc' necesar pentru a schimba un pic căile sinapselor . . . de la alea deja bătătorite care îţi sunt la îndemână şi pe care te duci din interţie la unele noi care pot duce la alte concluzii.

Cred că despre asta e vorba până la urmă. De adunat şi integrat tot ce ŢI se întâmplă şi SE întâmplă în jurul tău. După asta, mai trebuie un şoc de orice fel ca să cadă natural fiecare în cutiuţa ei şi voila! noua ordine interioară.

Şi acum îmi dau seama că eu m-am împins spre asta. Că am mers conştient în ultime vreme mai departe decât mergeam de obicei să văd ce se întâmplă şi dacă mi se confirmă nişte concluzii. Şi am împins. Întâi ca exerciţiu, fortându-mă să AM reacţiile pe care le simţeam până în gât întotdeauna dar pe care le opream înainte de manifestare, din motive diferite care nici nu mai contează.

Şi asta a dus în ultimele luni la 'şocuri' bune şi mai puţin bune cu oameni din toate contextele în care am o miză. Finalizate cu 'şocul' care a dus la faptul că m-am luat pe mine în vacanţă. Lucru care nu s-ar fi întâmplat în veci dacă ar fi trebuit să pornească ca plan aşa. Pentru că nu aş fi făcut niciodată un astfel de plan, din obişnuinţa succesiunii sinapselor de care vorbeam mai sus. Şi s-a dovedit a fi exact ceea ce trebuia de fapt.

Mama ne-a spus acum câţiva ani o chestie genială. Ne-a urat să ni se întâmple nu toate cele pe care ni le dorim ci toate cele care ni se potrivesc.

După ce mi s-a dat tot ceea ce mi-am dorit şi m-am trezit destabilizată nu în al nouălea cer, s-a amuzat Dumnezeu un pic la planurile mele şi până la urmă mi-a dat cum ştie el mai bine. Exact ceea ce mi se potrivea.

No comments: