adunate

Azi nu-mi place de mine. Şi de data asta e o stare nu vreo concluzie susţinută cu argumente. Dimpotrivă, argumentele înclină puternic în cealaltă direcţie. Nu ştiu de ce şi se unde dar nu-mi place şi gata!

Sunt tristă că n-aţi dat atribute. Poate nu a transpirat din postul ăla faptul că ceream, pe bune, păreri. Şi că le voiam pe bune şi că mă preocupă subiectul. Mă rog. Mi-ar fi plăcut să vă aflu părerea.

Viceprimarul sectorului 6 trimite băbuţele de la biserică la uşile oamenilor să culeagă semnături spunând că 'semnaţi că sunteţi de acord ca biserica să continue să primească fonduri şi sponsorizări'. Reuşeşti cu greu şi cu multe întrebări să le faci să recunoască că, de fapt, semnezi realegerea domnului în funcţie. Deci sunt instruite bine cu 'semnaţi aici ca e pentru buserică' pentru că evident nimeni nu stă în pragul uşii, ţinând două bătrânele în picioare, să citească 10 pagini de document. Oribil, scârbos, bleah!

Ieri am reuşit să experimentez o senzaţie de durere care surprinzător m-a ocolit până acum. Cu toate că am căzut din copaci, mi-am luat mingi de tennis la 100km/h în piept, m-a târşâit căruţa câţiva metri etc - o copliărie normală ;). Am intrat cu mâna în colţul unei mese, colţul intrând cumva între două ligamente care au teleportat durerea până la umăr de mi-au pulsat muşchii aseară într-o veselie. M-am speriat un pic dar, ca întotdeauna, somnul le-a rezolvat pe toate.

Însă, m-am îmbrăcat în galben astăzi şi mi-am pus bentiţă, demarând astfel ofensiva contra senzaţiei de disconfort cu mine. Om vedea.

Update: Şi am văzut. Am ieşit să-mi scot bentiţa şi galbenul la soare şi m-au bombardat noi motive de a nu mă avea la inimă în perioada asta. Cel mai important: anul trecut pe vreme asta nu era zi de la Dumnezeu în care să nu am flori pe birou. Anul ăsta am şi casă şi birou, e aproape mai şi eu nu am lalele nici în casă nici la birou. Şi nu înţeleg de ce nu am apucat să-mi iau decât o singură dată lalele anul ăsta!! De ce? De . . .! (o să evit să folosesc apelative jignitoare la propria-mi adresă). Dar totuşi . . . fără scuză.