Nu ştiu de ce modus operandi la mine presupune întotdeauna încrâncenare.
Dar aş vrea pe această cale să mulţumesc persoanelor care pică în prejma mea în perioadele de încrâncenare, să le asigur de faptul că sunt conştientă de dimensiunile la care reuşesc să ridic obsesiile, că apreciez faptul că mă ascultă cu încredere şi înţelegere şi răbdare şi totuşi găsesc întotdeauna momentul potrivit pentru palmele revenirii la realitate.
Îmi ştiu bubele. Mă bucur nespus că mi le ştiţi şi voi. Şi că există zona aia în care eu ştiu că exagerez şi voi ştiţi că exagerez şi totuşi eu continui să perorez încrâncenată şi voi continuaţi să mă ascultaţi cu toată sinceritatea.
4 comments:
>:D< luv ya hun! :*
voi ailalti in situatia mea descrisa de marie, o punem de-un support group? :))
Hehehe. Ceva gen:
[Sandra] - Bună, eu sunt Sandra şi sunt prietenă cu Mărie.
[în cor] - Bună Sandra!
Mda . . . adevărul este că sunt addictive, nu? ;)
Lasa cu "Buna, eu sunt Sandra...". Sa incepem cu "Buna, eu sunt Maria si sunt...incrancenata?". Hai, pisi, revino-ti ca e saptamana mare si in 2 zile plec din oras! Unde sunt zilele de party de alta data?
Păi a trecut încrâncenarea pe party.
De asta mă plângeam şi eu. Că sunt încrâncenată pe extreme tot timpul.
Ori e party la maxim ori e torrente la maxim ori e boarding la maxim ori e orice altceva . . . ai ghicit . . . la maxim :).
Post a Comment