Tot ameninţ cu povestea de la Istanbul şi tot îmi găsesc altele de făcut.
Uitându-mă acum pentru a 1000a oară pe poze am decis să lămuresc odată pentru totdeauna ce vreau să spun exact când folosesc sintagma 'privire de căprioară'.
Asta cu toate că în general o folosesc în sens peiorativ iar subiectul exemplului este propria persoană, căreia nu pot prin definiţie să mă adresez peiorativ.
Dar, ca să fie clar că eu am dezvoltat-o şi rafinat-o, chiar dacă sintagma nu îmi aparţine . . . . vă prezint privirea de căprioară:
Ca bonus, e clar acum şi de ce mă tot plâng că nu-mi dau oamenii mai mult de 17 ani, da?
Ca extra bonus, mi-am dat seama că am în 500 de posturi doar vreo 5 poze cu mine. Iar asta chiar mă reprezintă şi îmi place . . . oricât m-aş enerva eu din când în când şi mi-aş dori să mă reprezinte una cu o fata în taior şi cu bici :)))
5 comments:
Maria - varianta musulmana de buzunar...O ardea ea caprioara pe Bosfor...La cum se uitau turcii aia ti-ar fi aratat cativa moartea caprioarei!:)))
Râzi tu râzi, pantazi, dar ne-am ratat şansa la măritiş. Să te văd aici cine ne mai ia! :)))
te anunt ca nu te-am recunoscut in poza asta ;))
welcome back!
Hehehehe. Pe bune? :))
Thanx. Abia aştept să treaca durerea şi să povestesc. A fost incredibil.
am recunoscut si eu aceeasi privire in farfuria de supa de caprioara pe care am mancat-o acum cativa ani la un restaurant din Sinaia
belissima!
;)
Post a Comment