Poate aşa am o dovadă clară şi pe modelul scripta manent a faptului că nu trebuie să mai ajung să rezolv lucrurile pe ultima sută de metri. Pentru că mi se întâmplă prea des. Dar se rezolvă întotdeauna şi atunci uit ce stres şi nebunie au provocat şi continui în acelaşi fel.
Deci avem premisa unui roadtrip la Istanbul. Joi-Luni. Roadtrip de care ştiu de aprox. 2 luni. roadtrip în scopul căruia am bătut-o pe Ioana la cap încontinuu să-şi facă paşaport şi să aibă şosete spălate, din poziţia marelui planner care se gândeşte la toate.
Şi a venit săptămâna plecării. M-am hotărât şi eu, cu 3 zile înainte, să mă ocup de acte ca să pot ieşi cu Arabela din ţară.
Luni:
- la ora 9 jumate mă duc la Porsche să-mi iau împuternicire
- Porsche îmi spune că îmi trebuie paşaport, fiind în afara UE
- mă duc acasă să iau paşaportul
- Porsche îmi face împuternicirea şi mă anunţă că trebuie să o legalizez cu dată certă, traduc şi apostilez (supralegalizez) la Tribunalul Bucureşti
- panicată, ca orice copil la panică, sun la tata :). Iau nr. telefon notăriţă care zice că ' rezolvăm sigur până miercuri, să vină fata la mine'
- mă duc la un notar, îmi dă dată certă, îmi zice să revin cu traducerea
- mă duc la birou de traduceri. Mă întreabă dacă vreau să şi legalizez împuternicirea. Zic 'nu' că ştiu că mă rezolvă tanti notăriţă.
Marţi:
- la ora 9 dimineaţă mă duc la biroul de traduceri să iau traducerea
- iau traducerea şi mă duc la notăriţă
- notăriţa îmi spune că nu e bine, că nu am încheiere la document şi semnătura traducătorului. Mă trimite înapoi la biroul de traduceri
- mă duc la biroul de traduceri, îmi spun că m-au întrebat dacă vreau să legalizez şi că am zis nu aşa că mi-au dat doar un document simplu
- se sună traducătorul, se stabileşte întâlnire în oraş la prânz pentru încheierea documentelor şi stampila şi semnătura lui
- mă duc la biroul de traduceri să recuperez numitul document
- mă duc la notăriţă să mi-l legalizeze. Dau să plătesc. Portofelul ia-l de unde nu-i!
- sun la biroul de traduceri, portofelul nu e acolo
- sun la mine la birou. Un coleg reperează portofelul.
- mă duc la birou să recuperez portofelul
- mă duc la Tribunal să îmi iau apostila măsii
- la tribunal aflu că nu am actele complete pentru că nu am tradusă şi 'data certă' pusă de notar pe spatele împuternicirii
- mă duc la notar să plătesc legalizarea de mai devreme când nu aveam protofelul
- apoi mă duc înapoi la biroul de traduceri să rezolv cu traducerea celor 2 rânduri de pe verso
- fac vârtej în biroul oamenilor ca să fie gata tradusă şi legalizată (a nşpea oară) până mâine dimineaţă la 10 ca că am timp să ajung la tribunal să depun documentele ca să fie gata tot mâine.
Mă întorc la birou răsuflând uşurată şi îmi trece prin cap să sun totuşi la Generali. Data trecută scria pe procură şi mi-au spus ăia de la Porsche că trebuie să trec pe la asigurator să îmi iau carte verde şi extindere de Casco. Am presupus că nespunandu-mi nimic ei şi odată cu noul RCA care e şi carte verde . . . nu îmi mai trebuie cele sus-numite. Ei bine, nu! A se obţine mâine şi actele alea.
Useless to say că toată distracţia asta costă.
Useless to say că îmi vine să mă dau cu capul de pereţi că am aşteptat atât.
Useless to say că nu mai vreau decât să mă văd în maşina aia în drum spre graniţă cu răsăritul abia mijit la orizont.
Uuuuf!
PS. şi dacă îmi mai livrează cineva discursul cu 'vai, turcia? cu maşina? doar voi?' o să explodez rău!
No comments:
Post a Comment