Dragilor, o faptă bună. Dacă nu făcută măcar dusă vestea mai departe. Un blog care povesteşte fapte bune.
Că prea ne povestim unii altora numai mizeriile care ni se întâmplă. Şi prea ne învârtim după regulile nu ştiu cui care zice că nu e bine să te bagi în viaţa altora - nici atunci când sunt jefuiţi, când stau în ploaie la stop, când cerşesc pe stradă, când au nevoie de un gest care te costă un ban.
Eu nu sunt de acord. Şi în acelaşi timp îmi dau seama că am toate ticurile de mai sus deja în sânge. Şi mă chinui să scap de ele.
În ziua în care Sandra îmi povestea asta, eu tocmai veneam de la aeroport, în a 3a zi pre-summit, când traficul pe dn1 era cum ni-l amintim. Am stat la aeroport o oră jumate. Când am ieşit, oamenii din staţia de autobuz nu se schimbaseră. De o oră jumate. Şi m-am gândit să opresc să-i duc în oraş.
Şi am plătit, ieşit, înconjurat aeroportul ca să pot ajunge în staţia de autobuz şi când am ajuns . . . am îngheţat şi nu am fost în stare să deschid uşa şi să întreb dacă pot să-i ajut. Ştiind că autobuzul va mai întârzia şi, odată venit, va face 1008 ore până în oraş.
Nu mi-a plăcut despre mine că nu am avut sângele necesar. Că m-am lăsat obişnuită să nu prind priviri pe stradă, să nu zic bună necunoscuţilor etc.etc. Pe astea din urmă le-am depăşit deja. Dar m-am mirat despre mine că nu am reuşit să zic 'haideţi cu mine' în ziua aia. Ştiind că voi sta 2 ore singură în maşină şi fiind un win-win situation a lua pe cineva cu mine.
Ei bine, Sandra face asta! Şi Andreea face asta. Şi sunt destui care fac asta şi mulţi care fac o groază de alte lucruri.
Aşa că hai să ne adunăm.
Have a great one! :)
2 comments:
:* multumiiiim
Nu, dragele mele.
Noi vă mulţumim :)
Post a Comment