Ca oamenii chiar să facă ceea ce spun şi să spună ce fac.
Să se uite un pic din când în când în ei, posibil să afle o groază de chestii.
Pe baza informaţiilor inestimabile de la punctul 2, să facă diferenţa între ceea ce merită şi ceea ce nu . . . .şi să se încrânceneze şi să-i atraga şi pe alţii în încrâncenare numai în jurul celor din prima categorie.
Să nu se joace când nu e cazul.
Să nu mă mai bănuiască de agende ascunse doar pentru că sunt obişnuiţi cu existenţa lor în general.
Să mă creadă pe cuvânt când le spun ce le spun . . . nu înţeleg de ce e aşa de greu să iei de bun ce îţi spune omul din faţa ta?!
Să nu mai fie voyeuri - ştiu că eu deschid fereasta dar sunt moduri şi moduri de a te uita prin ea.
Să nu mă mai justific. Întâi să mă abţin şi încet încet să nu mai simt nevoia să mă justific. Vorbesc clar, în propoziţii scurte, logice, cu diacritice. Cine mai are nevoie de lămuriri după toate astea . . . chiar nu mai e problema mea.
Să îşi asume boacănele pe care le fac în loc să le lase aşa şi să fiu nevoită să lipesc 1000 de bucăţi în loc de 10.
Harsher punishment for parole violators. And world peace! :)
No comments:
Post a Comment