told ya!

Evident că s-a rezolvat tot. Nu era clar că se va rezolva? Încă nu am trecut prin 'a nu se rezolva tot' şi sper să nu trec niciodată. Aş tolera, însă, o schimbare în 'când' se rezovă tot. Să trecem la un ultimii 700 de metri în loc de ultima sută ;)

M-au întos azi dimineaţă a 3a oară din drum de la tribunal. Jur că au fost cel puţin 100008 momente zilele astea în care m-a luat disperarea că 'noi chiar nu mai putem pleca'.

Apostila vieţii este un mirifi pătrat albastru. Şi atât. Mă aşteptam după atâta tămbălău la cel puţin nişte fir de aur şi o semnătură de la Băsescu pe hârtiile alea.

Sper să mă fi învăţat minte. Măcar puţin. Din păcate, mă îndoiesc.

All in all, dacă vreunul dintre voi vrea vreodată să plece în Turcia cu o maşină în leasing . . daţi cu încredere un mail . . . simt că experienţa a fost prea 'traumatizantă' ca să nu fie folosită şi la mai mult decât ce mi-am scos eu din ea.


Deci mâine la 5 dimineaţa, da Ioana? Roaaaaad trip! :D