put a spell on you....

Supărare, supărare ... la, la, la.....am plecat ieri cu o faţă de parcă s-ar fi terminat planeta.
Se pare însă că, acelaşi cer care îmi căzuse în cap câteva ore înainte, mi-a aruncat şi o razuţă de lumină în timp ce mă plimbam printre trandafiri şi cupluri şi v-am spus că urăsc faptul că trebuie să trec prin faţă pe la McDonalds Unirii în fiecare zi unde toată lumea se vede cu toată lumea. Uuuf.

Mă rog, îmi odihneam oasele supărate şi obosite de un stălp de semafor aşteptând culoarea verde când, ce să vezi?, mă trage de mânecă o bătrânică. Reacţia automată de "nu vreau", "nu-mi trebuie", "nu acum, vă rooog" nu a obţinut efectul scontat aşa că mi-am scos căştile să vad ce-i aşa de important. Să te ţii, frate!

Începe un discurs de genul: Domnişoară (cu tristeţe în glas), cum sunteţi voi tinerii din ziua de azi de aveţi nevoie de o zi stabilită de alţii ca să fiţi fericiţi sau supăraţi. Lasă, o să vezi că o să fie bine .... care mă lasă mască. Cu gura căscată dar draguţ şi endeering şi m-a scos un pic din nămolul de pe fundul gropii în care mă bălăceam. Dar nu s-a oprit aici.

Încheie cu: O să vezi că, peste ceva timp, umbrela asta din mâna ta se va transforma într-un buchet de trandafiri. Şi mi-a zâmbit complice. Şi a plecat.

La care rămân fără verb. Aceeaşi topică şi ton şi inflexiuni şi constucţie ca-n toate blestemele sau vrăjile din basmele minunate de pe Italia1 şi Canale5 la care nu mă lăsa tata să mă uit în copilărie. Am vizualizat forţele magiei albe care se adună şi pun rotiţe în mişcare în sensul ăsta şi efecte speciale care fac umbrela neagră să alunece uşor în forma unor flori. Hahaha! Foarte tare!

Ce rost are să te amărăşti pentru un calculator când există încă magie? :)) Mi s-a părut aşa dintr-o altă lume că am uitat instantaneu tot şi am scutit interlocutorii din seara respectivă de a lot of bitching around. :))