Casa de lângă mine este din poveşti. Geamuri mari, mai mult lungi decât late, intrare cu trepte la care ajungi după slalom printre tufe de flori colorate, cărămidă care se simte şi se vede sub varul uşor ciobit de iedera care se agață de el când înghite totul în fiecare primăvară.
Cu un singur nivel la stradă, se prelungeşte şi îngustează spre interiorul curţii cu un sir de camere decomandate. Holul care uneşte camerele este numai geam pe latura care dă spre curte.
În curte, 3 cireşi, doi brazi, un dud, tufe de trandafiri şi alţi arbuşti şi plante de care nu-mi mai aduc aminte de pe vremea ierbarelor. E aproape întuneric vara acolo.
Când eram mică era o doamnă acolo cu 24 de pisici. Ţin minte numărul şi acum pentru că atunci mi s-a părut astronomic. 24 de pisici?!? Când eu adunam animale de pe stradă şi niciodată nu am putut păstra mai mult de un exemplar din fiecare specie şi şi pe alea le păstram temporar. Venea momentul în care trebuia să aleg şi inevitabil alegeam cuţu mare, tovarăşul de tăvăleală prin sufragerie când veneam de la şcoală – sorămea era prea mică pentru jocuri fizice şi nu aveam voie să-i fac nimic :(.
Revenind la curte, cireşele calde îmi dau întotdeauna senzaţia de culese-acum-din-copac. Nu ştiu cum se face că, deşi cireşii din curte proprie crescuseră atât de ajungeau cu crengile la ferestrele noastre şi practic culegeam cireşe din fotoliu, alea din curtea vecină, evident, erau întotdeauna mai roşii şi mai mari şi mai sus şi mai bune.
Cum trebuie să fie să stai la prânz în semi crepuscul! Să-ţi cadă cireaşa în gură literalmente . . .
Ei bine, cum pe lumea asta e foarte scump să refaci şi să consolidezi, azi dimineaţă la 7 şi jumătătate au venit muncitorii şi m-am trezit pe sunete de tablă desprinsă de pe acoperiş, de râs grobian la cum tabla se agăţa în cireşii şi manele care acompaniau buf!-ul pietroaielor în capul tufelor de trandafiri.
Nu-i așa că e normal ca singurii municitori pe care i-am văzut să lucreze cât e ziua de lungă, adică de la 7 la 21, sunt ăia care fac gălăgie în filmul meu?
No comments:
Post a Comment