E atât de bine. Se întâmplă atâtea lucruri. Și sunt toate atât de antrenante.

Și mi-e frică de nu mai pot (asta ca să nu vorbesc urât). Frică de toate droburile de sare de pe planetă. Și am imaginație . . .

Deci fac exact ce trebuie! Clar! Cum era teoria aia? Să începi să-ți dai cu drobul de sare în cap dacă începi să te simți la ”căldurică” într-un loc, situație etc. Nu sunt toooootal de acord, la nivel de credo în viață, dar ar fi culmea să settle down la căldurică acum.

Genial sentimentul că nu e nimic ce nu poți face. Și mai mult, că vei și avea ocazia să faci TOT.

Cu starea asta și starea de panică totală ”vreu să mă bag sub plapumă și să nu mai ies” mă distrez în ultimele săptămâni.