Monday, November 27

deadline-uri

nu poti trai cu ele si, tocmai descopar ca, nu poti trai nici fara ele k lumea. culmea!
am o cantitate de munca 'sanatoasa' (nu in sensul de multa ci, din contra, exact cat trebuie pentru sanatate) de care trebuie sa ma achit - echilibrul perfect intre taskuri de creatie, raportare, calcule matematice, coordonare etc. - si in cantitate ideala fiecare.
care-i problema?
nici unele nu sunt urgente. ceea ce inseamna ca citesc nuvele si bloguri si presa straina si activitati mititele dragi mie pe care le-am tot amanat pana acum in loc sa fac acele lucruri care, dupa cum spuneam, se armonizeaza in ceea ce este, in teorie, ziua de lucru perfecta pentru mine. ma voi apuca de ele cand vor deveni urgente, si iar o sa ma plang de ritm si de alergatura si de lipsa de timp pentru a ma dezvolta pe mine si pe ale mele.
pentru ca simtind ca ar trebui sa fac altceva in timpul asta, apare un soi de sentiment de vinovatie, ca atunci cand citeam carti, nu cursuri, in timpul sesiunii si, implicit, o fac pe jumate.
si uite asa nu ma aleg nici cu una nici cu alta. pe la 7 incep sa ma simt si mai vinovata si incerc sa ma mobilizez si asa ajung sa stau tot pana tarziu la birou, samd.
probabil e doar efectul unei zile de luni. sper!

1 comment:

gorgeoux said...

Asa sa fie. Altfel, de aici si pana la un stil de viata conform descrierii, este un pas foarte mic.