despre mâncare (leapşa #6)

Gorgeoux îmi face o mare onoare cu tag-ul pe mâncăruri ... venind de la cineva care are darul de a vorbi despre feluri de mâncare, prepararea, degustarea şi digerarea lor de-mi plouă în gură - cam cum vorbesc eu despre zăpadă :P - deh! eu la mâncare nu vorbesc, mă ocup serios de ceea ce am în farfurie.

Ca o notă, probabil fascinaţia mea în legătură cu felurile de mai jos vine din faptul că nu ştiu să prepar nici unul dintre ele. Iar cei din jurul meu care ştiu (adică mame şi bunici) nu prea mai pot sau nu au timp. La ce pool de gene culinare am în mine, mai mare ruşinea.

1. Porcăriile - în frunte şi la mare distanţă de restul fiind bătrânul sângerete după care plâng an de an şi descopăr acum că, după ce că nu se mai face, nu mai există nici poze cu el pe net :(((. În rest, dacă e cu resturi de maţe şi intestine de porc, e bine :P. Pe locul doi în categorie, muşchiul crud şi afumat care bate jamon serrano-ul spaniol de la o poştă.

Am uitat cumva să spun că sunt carnivoră până în nucleul fiecărui punct de colesterol pe care îl am peste medie? :P Ardeleano-unguoaică, ce altceva aş putea mânca?! :D
Mai departe ...

2. Drob. Da, da, da! Paştele rulează!!!! Din punct de vedere culinar este sărbătoarea mea preferată pentru că generează mâncăruri pe care, oricât ar plănui oricine, nu le găteşte nimeni în afara perioadei dedicate :(. Ceea ce mă duce la punctul ....

3. Friptura de miel. Nu oricare, aia a lui tata (aşa de tare aş vrea să spun "aia a mea") împănată cu usturoi şi înecată în ambrozie. Ah!

4. Salata de vinete. De abia aici ar trebui să mă pot lăuda cu talente în domeniu, din câte am înţeles se face foarte uşor, dar nu. Oricum, la orice oră, zi sau noapte, goală, cu ceapă, cu maioneză, cu maoineză şi ceapă, cu roşii, fără roşii. Nu contează!!!

5. La desert tort dobos. Pentru cei care nu au gustat niciodată .... mare păcat! mare, mare păcat! Specialitate ungurească care, făcută ca la carte, adică fără a cumpăra foile şi baza cremei din comerţ, durează o zi şi ceva. Şi vorbesc serios! Am amintiri cu străbunica muncind la fiecare dintre cele 14 foi făcute manual în cuportul de lut din casa de vară, amintiri cu bunica în bucătăria ei. Amintiri cu mine şi mama chinuindu-ne să ne iasă crema cum trebuie, fierbând-o la bain marie şi apoi stând în fund pe gresia rece din bucătărie şi amestecând o oră la ea ca să se răcească fără să facă cocoloaşe.

În ultimii ani, am început şi eu şi sor'mea cu munca serioasă de şantaj la mama, din categoria tot ce vreau de ziua mea, de Crăciun, de Paşti, de revelion etc. este să-mi faci doboş. Sau din categoria trebuie să mai faci de cel puţin 7 ori ca să avem şi noi şansa de a te observa şi învăţa de la tine. Anul trecut a făcut mişto de noi o săptămână întreagă, ne-a lăsat să dăm iama în frigider zicându-ne că ne-a făcut. Nu am găsit nimic, a râs de credulitatea noastră, ca în cele din urmă să scoată minunea din nu ştiu ce cotlon ... Am mâncat!! Tot! Atunci!


Îmi plac foarte mult şi altele - ciupercile albastre de la Amsterdam, specialităţile de somon de la Smart's, piureul de cartofi home-made, sushi etc. - dar pe astea ori ştiu să le fac ori le găsesc la orice oră în oraş contra unui efort financiar mai mic sau mai mare. Nu-i acelaşi lucuru.

A se da leapşa mai departe. Văd că fetele au cam fost tagguite aşa că, în ajun de slăviri capitaliste ale dragostei, ia să vedem ce gust trebuie să aibă dragostea ca să treacă prin stomacul domnilor: De ce?, Domnişorul Teo, Nihasa, Porcuşorul agresiv şi Nu-i place, care, dacă nu-i place aşa, poate să ne povestească despre cele 5 mâncăruri care îi întorc stomacul pe dos, ca să nu umblăm la tema blogului. :)
Băieţi, nu uitaţi că voi sunteţi cei mai buni bucătari!

Alte tag-uri: vicii, cărţi, secrete, 24 întrebări pe loc, lista moşului.