filme şi seriale. personaje şi dialoguri.

Am văzut Piraţii din Caraibe 3.
Refreshing un film cu personaje care nu sunt 100% rele sau 100% bune . . . şi prin asta nu mă refer la personaje 98% bune cărora le mai scapă o înjurătură sau 97% rele care aleg să cruţe o muscă la un moment dat.

Nu. Vorbesc de oameni 'buni' care înjură, omoară muşte, omoară oameni, mint, trădează şi la oameni 'răi' care simt, iubesc şi sunt umani. De aia, nu pot să numesc un singur personaj din filmul ăsta care să nu-mi fie drag. Nu discutăm de joc, de constucţie sau de afinităţi pentru actori că astea sunt altceva. Strict la nivel de feeling. Feeling pe care nu-l poţi bloca orice ai crede despre variabilele joc şi constucţie.

Nu e revelaţia mileniului, nu am căzut pe spate dar umorul e acelaşi care mi-a plăcut şi în primele două, dialogurile efervescente cum mă aşteptam.


Şi că veni vorba de dialoguri efervescente . . serial nou pe HBO - Studio 60 on the Sunset Strip. Stai pe vârfuri 45 de minute.


Combinaţie de aur între Matthew Perry (*inimioare*) , Bradley Whitford (aka Josh Lyman în West Wing şi zeci de roluri pe Broadway, ca un actor ieşit din Juilliard ce este), Amanda Peet (mie îmi place fata, îmi place personajul iar personajul şi fata se pupă foarte bine).

Toate acestea adunate şi create de Aaron Sorkin care a fost în spatele West Wing, alt serial cu dialoguri scrise de zei. Dialoguri de care nu te mai săturai, care îţi cereau un efort considerabil în a le urmări dar ce-ţi ofereau merita fiecare neuron angrenat.

Mi-aş dori foarte tare să piratez acest serial.