Am văzut Across the universe aseară. N-am mai chiţăit la un film şi la un personaj în halul ăsta . . . cred că din fragedă adolescenţă. M-am trezit dorindu-mi să nu fi 'închis' blogul de femei ca să îi dedic un post de toată frumuseţea astăzi.
Eh . . . o sa-mi fac un colaj adolescentin să mi-l pun pe desktop ;)
Trecând peste bad boy-ul sensibil cu accent de Liverpool (*inimioare, inimioare*), e o poveste foarte frumoasă. Cum n-am mai văzut de mult. Dacă n-ar fi fost Sandra care mi-a clarificat cum e cu trailer vs. movie l-aş fi văzut aşteptându-mă la o cantitate de psihedelic direct proporţională cu apariţiile lui Eddie Izzard şi Bono sau o prezentare a perioadei gen The Doors. Şi m-aş fi enervat. Aşa, aşteptându-mă la o poveste, a fost o poveste foarte foarte frumoasă.
Mi s-a făcut, evident, o poftă nebună de Beatles. Venită imediat după pofta nebună de Queen de săptămâna trecuta venită la rândul ei după cheful inexplicabil de Michael Jackson de acum două săptămâni.
Cu plecăciuni Ioanei care a venit cu ideea de filme şi cu filmul de aseară:
I give you . . . Jude!!
1 comment:
este superb filmu :) mai ales strawberry fields forever...imi place sa ma uit de el si sa il regasesc si sa il revad, iar de fiecare data ma surprinde din ce in ce mai mult
Post a Comment