Tuesday, January 16

despre tradiţii

Nu pot să mă abţin. M-a băgat Delice în nişte amintiri şi trip-uri nostalgice nesfârşite cu seria de poveşti de la Barcelona şi mi-am adus aminte de unul dintre şocurile culturale cele mai puternice pe care le-am trăit vreodată - adică alea păţite pe pielea mea nu din categoria "seen on the discovery channel".

Este vorba despre Crăciun şi despre bunul moş Coca Cola care s-a infiltrat admirabil în conştiinţa populară, pliându-se perfect pe tradiţiile deja existente şi împrumutând de fiecare dată un pic din cultura locului pentru a fi cât mai uşor asimilat. Ei bine, s-a găsit ac şi de cojocul moşului în persoana extraordinar de originalului Caga Tio catalan - sau "Shit log" mai pe englezeşte. Să vă explic.

Pe parcursul lunii decembrie, cu aceeaşi efervescenţă întâlnită şi la noi în a umple oraşele de brazi şi luminiţe şi figurine cu Moş Crăciun etc., etc. ... în Catalonia târgurile specifice perioadei expun o gamă extinsă şi foarte diversă de .... buşteni. Şi nu orice fel de buşteni. Buşteni cu feţe desenate din fructe uscate şi ardei pe post de zâmbet. Buşteni de toate mărimile, formele şi culorile. Mod de întrebuinţare: se achiziţionează preţiosul buştean, se duce în casă, se poziţionează în sufragerie sau in comedor şi nu se uită un alt element important al acestei tradiţii: nuiaua. Foarte important!

Odată setup-ul complet, se invită copii în sufragerie unde, în spiritul armoniei Crăciunului se iau nuielele şi se începe biciuirea frenetică a buşteanului descris mai sus, totul pe un fundal sonor de strigăt de luptă ritual: Cacă-te! Cacă-te! Cacă-te!

După o săptămână în acest ritm, vine momentul adevărului când se pleacă de acasă şi i se lasă buşteanului ceva de mîncare şi i se acoperă partea dorsală cu o cuvertură - că doar nu poate să "iasă" dacă nu are ceva în stomac şi nici nu poate să o facă sub presiunea ruşinii de a fi văzut. Paranteză: mi se pare foarte interesant cum fundamentul biologic al acestei tradiţii (mănânci şi "ieşi") este, pînă la urma, mai solid decît cel al moşului care zboară cu reni în toată lumea în puţin peste 24 de ore.

Oricum, restul este previzibil. Se revine în sufragerie, se ridică pledul descoperindu-se astfel "cine a fost cuminte şi cine nu". Merry Christmas!!!



Şi nu sunt nebună. Luaţi de aici.

Mă bucură enorm când văd că oamenii ăştia chiar continuă cu tradiţiile lor în faţa avalanşei de importuri. Bine, e şi forţat un pic datorită luptei eterne pentru independenţă, păstrarea acestui gen de tradiţii se face şi pentru a putea oricând sublinia faptul că "Catalunya no es Espana". Dar asta contează prea puţin. Este un motiv la fel de bun ca oricare altul - şi mai puternic decât multe - pentru a păstra lucuri care ţin de mitologia specifică şi cultura ţării tale. Şi în special atunci când nu o faci abuziv, eliminând sau condamnând orice alte manifestări "occidentale", mi se pare minunat.

No comments: