Uite de ce e bună experienţa asta. Am trecut de la a nu mă interesa în mod special, la a începe să mă joc în timpul liber cu asta, la a fi nevoită să o fac, la a căuta refugiu în asta în faţa creşterii volumului de scriituri făcute for a living.

Mai jos, am dat afară. La 10 minute după, am vrut să şterg. Dar le-am scos din mine şi odată rotunjite, efectul terapeutic a fost superior aruncatului aceloraşi idei, însă neorganizate spre un interlocutor, oricât de drag, de pe partea cealaltă a mesei. La capitolul ăsta se pare că mi-e mai bine fără feedback. Cel puţin acum.