Friday, February 8

care era 'problema' de fapt

Am râs aseară tot drumul până acasă. După o cafea pe fugă cu mama - dându-mi seama că nu o să o mai văd o lună de zile!! Am stat noi despărţite şi mai mult timp dar eram eu aia care pleca să facă lucruri interesante, nu ea. Eh, egoism de copil.

Revenind. Am râs de mine aseară tot drumul până acasă pentru că, povestindu-i ei ultimele evenimente, am realizat care este de fapt sursa dezechilibrului de care vorbeam mai jos şi a stării dubioase în care sunt de mă buşeşte plânsul când mi se ciobeşte farfuria în chiuvetă.

Ei bine . . . . tobe, tobe, tobe . . totul a început acum vreo 9 luni de zile, când stăteam eu şi meditam la cum aş vrea să arate viaţa mea şi ce îmi doresc de la ea pe termen scurt şi foarte scurt. Şi, paradoxul apare aici, norocoasă cum sunt (că v-am mai explicat cât sunt de norocoasă) s-au îndeplinit toate!!

Şi de la asta mi se trage. De la proverbialul 'ai grijă ce-ţi doreşti'. Nu e vorba că nu le-aş mai vrea sau aş fi decoperit să nu mi se potrivesc etc etc. Doar că nu mi-am pus niciodată problema că adaptarea la nou - chiar dacă tanjeşti la nou de nu ştiu când şi cu toată fiinţa - takes time. Şi au venit toate odată.

Am rezololvat cu casa. Nu mai stau la mama sau la tata sau cu un roomate care să mă ajute cu facturile şi cu plata lor - poftim de ce sunt în permanenţă criză cu banii de 3 luni şi am facturi neplătite de 4.

Am rezolvat cu profesionalul. Am vrut ideile mele, proiectele mele, să nu mai fiu a 3a mână de decizie. Poftim, Mărie! Ia d'aci! De unde şi senzaţia de 'singură pe lume cu globul pământesc în spinare' din ultima vreme.

Mi-am făcut şi nişte apendicite emoţionale long overdue. De unde şi lipsa confortului cu accente artificiale de înainte.

Mă rog......şi tot aşa cu tot ce îmi doream în direcţia autosuficienţei pe care orice om o simte necesară de la un punct în colo. Ce nu calculasem e că şi autosuficienţa asta (evit din răputeri să folosesc cuvântul 'independenţă' pentru că sună a pseudo-emancipare feminină de mall vitan) trebuie învăţată şi echilibrată etc. etc.

All in all, 6 luni exact aşa cum le visasem.
Poftim, Mărie! Cu norocul tău, iar ţi-au ieşit toate. Să te văd ce faci cu ele! :)))))

Cum să îmi dau seama că sursa dezechilibrului este faptul că mi s-au îndeplinit toate dorinţele?!? :))))

4 comments:

Monica said...

Mărie, asha'tz trebuie daca gandesti pozitiv!
Eu sunt mandra de tine chiar daca abia ne stim! Pentru toate alea si pentru ca te pot da exemplu, ca unul singur nu le-ar ajunge, fir-ar ei sa fie de resemnati. Uite asa, ca + cu + da cu +!

mărie said...

:))) Mersi, mersi, mersi.
Acum că am localizat 'problema' se aşează toate imediat. Dar nu pot sa-ţi explic cât am râs de mine ieri pe tema asta. Pup :* şi mă duc la munte ACUM!

Anonymous said...

"Ei bine... tobe, tobe, tobe... totul a început acum vreo 9 luni de zile" :) Cui vrei să-i măreşti brusc tensiunea, părinţilor sau vreunui prieten de astă-vară?

Anywayz, pune-te pe făcut planuri noi, că tot ce nu merge-n sus merge-n jos. Spor.

Ţi se vede pasa un pic ciudată în playlist. Punk is dead :)

mărie said...

:))))))
Simpla coincidenta aia cu lunile :).
Am planuri noi cat cuprinde in fiecare secunda.
Nu mai inteleg nici eu nimic din pofilul meu de LastFm :)

Dar, cu toate astea, punk is not dead ;)