episodul 3

Că eram datoare cu ultimul episod din trilogia cu desenele animate - am observat că, dacă vrei să fie bine, trilogie is the way to go ;). Continuăm dară...

I want to be a real boy!! :)) Dacă stau să mă gândesc cred că primul meu prieten imaginar s-a materializat sub forma unui greiere. Punct. Plus că, a crede la 10 ani că dacă nu eşti cuminte te transformi în măgar şi eşti dus de la desene animate şi parc la muncă în mină ... not a very pretty thought. :)


Somn de 100 de ani!! Ursitoarele alea erau cele mai drăgălaşe. Scenele cu pregătirea rochiei şi fetei pentru marele bal de ieşire în societate, când se ceartă ore pe tema culorii rochiei (roz sau bleu) iar aia grăsuţă este pur şi simplu delicioasă. Genul de desen animat care te face să-ţi doreşti să ai măptuşi cool la ţară şi să te duci să stai cu ele din când în când. Eu n-aveam.


Cu toate că scena cu moartea mamei din Bambi este absolut să mori acolo înecat în lacrimi, cred că Bambi e mult mai departe în amintiri faţă de Dumbo pentru că numărul 1 la scene din desene la care nu pot să mă uit om mare fiind este în Dumbo.
După ce copii răi fac mişto de urecheat, mama îl apără şi este luată de lângă el şi băgată într-un vagon cu gratii. Vine seara, copilu iese să se ducă la mamă, care scoate trompa printre gratii, face leagăn din ea şi începe să-i cânte ... în acest punct al povestirii eu sunt pe moarte.

1940, nu ştiu câtă lume a apucat să o vadă. Nu e din seria prinţese disney şi poveşti de dragoste dar e fantastică. O serie de poveşti construite în jurul a opt bucăţi din ce are muzică clasică mai bun: Bach, Tchaikovsky, Stravinsky, Beethoven, Schubert, Moussorgsky, Ponchiell. Ceva foate, foarte diferit. Chiar aş revedea-o cu plăcere acum, cu alţi ochi, să simt spărgătorul de nuci cum ştiu sigur că nu aveam cum să-l simt atunci.


Uite şi basmul cel mai exploatat, prost interpretat şi de regăsit astăzi peste tot în jur, începând cu pagina 5 de la Libertatea. Ooof. M-a ajuta să trec cu bine peste orele petrecute în grădină la bunica scoţând buruieni sau curăţând cartofii de gândaci de colorado :)))


Eh, asta a fost. Îmi dau seama acum că, seria asta (ep.1, ep.2) e şi un fel de răspuns pe jumătate la leapşa lui De ce cu vorbitul despre copilărie. Mai bag un post despre mers la agăţat căruţe vara şi la antrenamente iarna, scanez câteva poze cu mine din perioada în care eram sigură că sunt prinţesă disney şi m-am scos.