Thursday, March 8

se termină nebunia

Ştiţi cum timpul petrecut in trafic în drum spre muncă variază în funcţie de arterele care trebuie străbătute sau de mijlocul de transport în comun ales? Nimic mai normal. Dacă plec la 8 fără ceva sau la 9 din dr taberei fac o juma de oră până la unirii. Dacă plec oricând între 8 fără şi 9, fac o oră şi ceva. Realitatea capitalei. Deal with it!

Te gândeşti, atunci, că în privinţa mersului pe jos nu ai surprize. Bine, şi în privinţa metroului dar nu am avut norocul să mă urmărească gurile de metrou în mutările prin Bucureşti aşa că ştiu de maşină şi de picioare.

Dar să revenim la mersul pe jos. Aceeaşi distanţă de parcurs în fiecare zi, aceeaşi persoană, acelaşi ritm săltăreţ pe variaţii ale aceloraşi acorduri şi stil muzical etc. - ipoteza nu se schimbă. Concluziile în schimb..... De când a început nebunia 14feb - 8mar s-a triplat timpul pe care îl fac până la muncă. Triplat!!

Pentru că trebuie să ocolesc un parc printr-o parte sau alta iar ambele părţi sunt garnisite cu mii tarabe şi tărăbuţe şi maşini de tarabişti parcate pe trotuar şi copii de tarabişti care se joacă hoţii şi vardiştii pe lângă 'birourile' parinţilor.

Iar traficul pietonal are ritmul traficului din filmele în care eroina trebuie să ajungă la întâlnirea care îi va schimba viaţa cu băiatul perfect/ înalt/ brunet/ misterios/ atrăgător/ sensibil şi este în taxiul care nu se mişcă şi stă ca pe ghimpi. Exact aceeaşi senzaţie. Îmi rupe concentrarea la ale mele, îmi rupe ritmul muzicii din urechi şi, mai rău, mă trezesc eu că se uită lumea urât că de ce nu mă opresc să miros trandafirii de plastic de pe margini şi devin poster-girl pentru era informaţiei în care nimeni nu mai are răbdare. Urăsc datul dezaprobator din cap.

Ce face eroina din film până la urmă? Se enervează şi o ia pe jos. Eu ce fac? :)

PS: Am văzut zilele astea printre cele mai urâte lucuri de pe lume la vânzare pentru acea doamnă/ domnişoară specială din viaţa trecătorilor. Huooo! Oribile! Plăsticoase şi stridente şi diabetice şi urâteeeeee.
When in doubt, 3 găleţi de lalele şi mergi la sigur. ;)

4 comments:

nihasa said...

sentimente sa fie maica ... sentimente :)

Alexandra said...

I hear you sis'!!! planuiesc sa ma mut din Drumul Taberei pentru ca imi vine sa ma sinucid in fiecare dimineata cand plec spre munca. si, am si ajuns sa stau la munca peste program doar ca sa nu prind "academia" la ore de-alea!
plus, cu mersul pe jos, nici macar nu ai priveliste misto. doar cand ajungi la panduri e frumos.
planuiesc casa in Universitate.

Monica said...

da; de minibibelouri ce ziceeeeeeti?
sunt niste matze care matzaie, bebelusi care plang si multe altele....ce se face cu ei? de ce sunt de vanzare acum? va dati seama ca de maine adio si nu am cuvinte la tampenii din astea? sau sa mai apara de Paste ceva??? huo
Marie, tine minte: mai am o luna si vine GoldieHawn, te provoc la o plimbare in paralel la sosea( cu bataie cu flori, of course;)

mărie said...

@nihasa: să fie, să fie :P

@alexandra: De când m-am mutat, faptul că în loc de jumătate de oră în trafic cu nervi fac 7 minute printr-un parc sub soare până la muncă makes all the difference in the world!! Crede-ma! La mutare cât mai rapidă!

@monik: Cu cea mai mare placere. Mi-e un dor de condus sportiv de când cu mersul pe jos la birou....
Nice to meet Goldie. Numită fiind, e gata materializată. :P